AUTOVINDECAREA – scapa de orice boala urmand acesti pasi!


Boala ne atentioneaza cu ce gresim in modul nostru de viata, fiind o consecinta a faptelor si atitudinilor noastre de zi cu zi.

Ne oglindeste defectele, ne reflecta erorile. Ne pune fata in fata cu noi insine. Ne indeamna sa ne sesizam neajunsurile si sa ne mobilizam pentru a le transforma in calitati corespondente. De exemplu, teama este o caricatura a prudentei, mania o distorsiune a pasiunii, lenea o degradare a calmului. Boala nu este un dusman, ci, paradoxal, cel mai bun prieten, caci are curajul sa ne spuna verde in fata ce, unde si cum gresim. De aceea atitudinea de a o nega, de a o ignora ca si efect al unui stil de viata dizarmonios este contra-productiva. Aceasta atitudine poate avea ca rezultat camuflarea simptomelor si o falsa vindecare. Dusmanindu-ne boala, ne dusmanim pe noi, caci de multe ori in umbrele din noi se ascund energii puternice si profunde care asteapta sa fie manifestate plenar.

Boala ne semnaleaza instrainarea de sine. Nu o putem vindeca decat daca ne reimprietenim cu noi insine.

Boala este rodul unor convingeri false adanc inradacinate in fiinta celui bolnav. Atat de adanc incat ajung sa ia forme materiale si sa se manifeste la nivelul corpului fizic. In medicina holistica acest fenomen este numit somatizare. Esenta tratamentului consta in dobandirea luciditatii care permite descatusarea de aceste convingeri gresite, generatoare de atitudini si actiuni gresite. Insa, dincolo de aspectul teoretic, lupta este personala, experienta individuala este singura eliberatoare. Nici o filozofie, nici o doctrina, nici o persoana nu vor putea vreodata sa faca treaba pe care fiecare individ o are de facut pentru el. Armonia nu poate fi redobandita decat individual, prin informare si experienta directa, prin explorare si constientizare. Numai astfel procesul vindecarii devine o simpla chestiune de timp, cu singura conditie ca acest timp sa mai fie inca disponibil pentru persoana afectata (modificarile din planul fizic, deci leziunile morfologice, sa nu fie deosebit de severe, iar timpul necesar reversarii bolii sa nu fie mai mare decat poate duce pacientul). Continuă lectura

Anunțuri

Iartă-mi Doamne – o rugăciune impresionantă


Alexandru Antonie

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru gândul nesfinţit,
Pentru patimă-n privit,
Pentru vorba fără har,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru timpul meu trecut
Fără rodul ce l-ai vrut,
Fără dragostea cu jar,
Doamne iartă-mă, Tu, iar!://

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru felul meu firesc
Printre oameni când păşesc,
Pentru traiu-mi în zadar,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru nevegherea mea
De-a rămâne-n voia Ta,
Pentru tot ce-a fost murdar,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Doar iertarea ce mi-o dai
Îmi păstrează-al păcii rai
Şi mă poartă iar şi iar,
Doamne,-n veşnicu-Ţi hotar!://

Vezi articol original

Mesaj de la Dumnezeu înscris în ADN.


Cercetătorii au descrifrat misterele codului genetic uman

Oamenii de știință au reușit să descopere și să demonstreze faptul că genomul uman nu are doar rolul de a da viața, de a reface vitalitatea și sănătatea organismului, ci de fapt adevăratul său rol este acela de a păstra și transmite informații esențiale pentru viața de pe Pământ într-o manieră codificată.

Acidul dezoxiribonucleic sau pe scurt ADN-ul reprezintă identitatea noastră, un cod unic căruia îi datorăm viața și fără de care nimic din ceea ce ne înconjoară nu ar mai exista. Cu o vechime de peste 10 milioane de ani, genomul uman conține 23 de perechi de cromozomi formați din patru elemente: hidrogen, azot, oxigen și carbon, elemente în care cercetătorii au descoperit că stă ascuns secretul antic al creației.

Oamenii de știință au analizat cu atenție codul chimic al genomului uman și au descoperit că structura ADN-ul seamănă foarte mult cu gramatica unei limbi vechi, iar cercetătorii de la Universitatea Harvard au reușit să descifreze mesajul ascuns în fiecare secvență a genomului.

Continuă lectura

„Lasa gunoiul vecinului…!”


Cred că ne face bine să recitim gândurile înţelepte ale Părintelui Steinhardt!

„Lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus!”

Steinhardt.jpg„…Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie daca nu avem smerenie, va urma a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.

Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart… este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi eu… „

Părintele Nicolae Steinhard

Tamaduirea care nu costa nimic !


Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul „material” al acestui fenomen divin.
„O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg .
„Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei.”
Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut – a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit – „stingerea” completă a cortexului cerebral.
Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută „trezie uşoară, în rugăciune” şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.
Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.
Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.
Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului.
În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.
Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare.
De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos.
Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.
Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.
A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.
Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.
Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.
Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat.
Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca.
Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.
„Apa „distinge” nivelul de credinţă al oamenilor.”, spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.
(tradus din rusă în engleză de Julia Bulighina. Tradus din engleză în română Cristina M. C1999-2009 „Pravda Ru”)
De fapt, după cum se va vedea, au fost capabili să măsoare unele efecte, dovedind cu mijloacele ştiinţifice actuale ceea ce Sfinţii Părinţi ştiu, prin experinţă, de 2000 de ani, dar „mecanismul”, fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omeneşti.
Această putere vindecătoare pe plan fizic, moral şi spiritual a rugăciunii Tatăl Nostru şi a rugăciunii, în general, spusă cu credinţă, am vazut-o cu ochii mei în programul 12 Paşi pentru Alcoolici Anonimi şi Al-Anon (pentru familii afectate de alcoolism).
Oameni care erau la un pas de moarte sau pacienţi în spitale de boli mentale au suferit transformări miraculoase. Nu numai că le-a dispărut obsesia alcoolului, dar au ajuns să aibă o sănătate perfectă. Pentru a-şi menţine această stare, continuă să se roage, să practice cei 12 Paşi şi să se abţină de la orice substanţă cu prorpietăţi psihotrope, inclusiv uneori anestezia la dentist. Părintele Ortodox Melethios Weber, în cartea sa „Doisprezece Paşi de Transformare” (Twelve Steps of Transformation) explică bazele ortodoxe ale programului, care are efecte pozitive şi asupra neortodocşilor, cu condiţia să aibă credinţă în Dumnezeu.

Spre o ordine diferită a realităţii /Toward a Different Order of Reality (Eckhardt Tolle)


„ Nu sunt de acord cu ideea că un corp are nevoie să moară. Sunt convins că putem ajunge la nemurirea fizică. Motivul pentru care corpul moare este acela că noi credem în moarte.
Corpul moare pentru că dvs. credeţi în moarte. Corpul există, sau pare să existe, deoarece credeţi în moarte. Corpul şi moartea sunt aspecte ale aceleiaşi iluzii, create de modul de conştiinţă dominat de sinele fals, care nu are conştiinţa Sursei vieţii şi se vede pe sine ca separat şi constant ameninţat. Astfel, creează iluzia că sunteţi un corp, un vehicul fizic dens, constant ameninţat.

A te percepe pe tine sub forma unui corp vulnerabil, care s-a născut şi peste puţin timp moare aceasta este iluzia. Corpul şi moartea: o singură iluzie. Nu pot exista una fără alta. Vreţi să păstraţi o parte a iluziei şi să scăpaţi de cealaltă, însă acest lucru este imposibil. Fie o păstraţi pe toată, fie o abandonaţi în întregime.

Totuşi, nu puteţi scăpa de corp şi nici nu trebuie să faceţi acest lucru. Corpul este o percepţie incredibil de greşită a naturii dvs. adevărate. Dar natura dvs. adevărată este ascunsă undeva în această iluzie, nu în afara ei, şi astfel corpul este singurul punct de acces spre ea.

Dacă credinţa în moarte creează corpul, de ce animalele au corp? Un animal nu are sine fals şi nici nu crede în moarte. Totuşi moare sau pare să moară.

Nu uitaţi că felul în care percepeţi lumea este o reflectare a stării dvs. de conştiinţă. Nu sunteţi separat de ea şi nu există nici o lume obiectivă în afara ei. în fiecare moment, conştiinţa dvs. creează lumea în care trăiţi. Una dintre cele mai importante observaţii intuitive oferite de fizica modernă este aceea a unităţii dintre observator şi observat: persoana care realizează experimentul — conştiinţa observatoare — nu poate fi separată de fenomenul observat. Un mod diferit de a analiza cauzele fenomenului observat ar fi un comportament diferit. Atunci când credeţi, la un nivel profund, în separare şi lupta pentru supravieţuire, vedeţi această credinţă reflectată peste tot înjur şi percepţiile dvs. sunt guvernate de frică. Locuiţi într-o lume a morţii şi a corpurilor care se luptă, se omoară şi se devorează unele pe altele.

Nimic nu este aşa cum pare a fi. Lumea pe care o creaţi şi o vedeţi prin mintea care creează sinele fals poate părea un loc extrem de imperfect, chiar o „vale a plângerii”. Dar indiferent ce anume percepeţi, totul este numai un fel de simbol, ca o imagine dintr-un vis. Este felul în care conştiinţa dvs. interpretează şi interacţionează cu dansul energiei moleculare din univers. Această energie este materia brută a aşa-numitei realităţi fizice. O vedeţi în termenii corpurilor, naşterii şi morţii sau ca pe o bătălie pentru supravieţuire. Este posibil un număr infinit de interpretări complet diferite, de lumi complet diferite şi de fapt chiar există — toate depind de conştiinţa care percepe.

Fiecare fiinţă este un punct focal al conştiinţei şi fiecare astfel de punct focal îşi creează propria lume, deşi toate lumile sunt conectate. Există lumea umană, lumea furnicilor, lumea delfinilor ş.a.m.d. Există nenumărate fiinţe a căror frecvenţă de conştiinţă este atât de diferită de a dvs., încât probabil că sunteţi la fel de puţin conştient de existenţa lor pe cât sunt ele de existenţa dvs. Fiinţele cu o conştiinţă înaltă, care sunt conştiente de legătura lor cu Sursa şi cu celelalte fiinţe şi lucruri, ar locui într-o lume care dvs. vi s-ar părea un rai — şi totuşi toate lumile sunt, în final, una singură.

Lumea noastră umană colectivă este creată în mare parte prin nivelul de conştiinţă pe care noi îl numim minte. Chiar şi în interiorul lumii umane colective există diferenţe majore, multe „sublumi”, în funcţie de cel care percepe sau creează lumea respectivă. Deoarece toate lumile sunt conectate, când conştiinţa umană colectivă se transformă, natura şi lumea animalelor vor reflecta această transformare.

Lumea este în mare o reflectie a minţii centrata in ego /The world a reflection of the egoic mind. Lumea aşa cum ne apare ea azi, după cum am mai spus, este în mare o reflectare a minţii conduse de sinele fals. Frica fiind o consecinţă inevitabilă a iluziilor induse de sinele fals, lumea noastră este dominată de frică. Aşa cum imaginile dintr-un vis sunt simboluri ale stărilor şi sentimentelor interioare, la fel realitatea noastră colectivă este în mare parte expresia simbolică a fricii şi a straturilor profunde de negativism acumulate în psihicul uman colectiv.

Nu suntem separaţi de lumea noastră, aşa că atunci când majoritatea oamenilor se vor elibera de iluzia sinelui fals, această schimbare interioară va afecta întreaga creaţie. Veţi locui efectiv într-o lume nouă. Este o schimbare a conştiinţei planetare. Un straniu proverb buddhist spune că fiecare copac şi fiecare fir de iarbă vor deveni în ultimă instanţă puncte de iluminare ale aceluiaşi adevăr.

După spusele Sfântului Pavel, întreaga creaţie aşteaptă ca oamenii să atingă iluminarea. În felul acesta interpretez eu propoziţia: „Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu” [Romani 8, 19]. Sfântul Pavel continuă spunând că, prin aceasta, întreaga creaţie se va mântui: „Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum” [Romani 8, 22].

Ceea ce se naşte este o conştiinţă nouă şi, ca o inevitabilă reflexie a ei, o lume nouă. Acest lucru este prezis şi în Noul Testament, în Apocalipsă [21, 1]: „Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut”.

Dar nu confundaţi cauza cu efectul. Sarcina dvs. principală nu este căutarea mântuirii prin crearea unei lumi mai bune, ci trezirea din identificarea cu forma. Atunci nu veţi mai fi legat de această lume, de acest nivel al realităţii. Vă veţi putea simţi rădăcinile în Nemanifestatul şi astfel vă veţi putea elibera de ataşamentul faţă de lumea manifestată. Vă veţi putea bucura de plăcerile trecătoare ale acestei lumi fără să mai existe frica de pierdere, aşa că nu veţi mai simţi nevoia să vă agăţaţi de ele. Deşi veţi putea simţi bucuriile plăcerilor senzoriale, dorinţa şi nevoia de a simţi experienţele senzoriale nu vor mai exista, ca de altfel nici căutarea constantă a satisfacţiei prin gratificare psihologică, prin alimentarea sinelui fals. Veţi fi în contact cu ceva infinit mai mare decât orice plăcere, mai mare decât orice lucru manifestatul.

Intr-un fel, nu veţi mai avea nevoie de lume. Nu veţi mai avea nevoie ca ea să fie altfel decât este. Numai în acest moment veţi începe să aveţi o contribuţie reală la construirea unei lumi mai bune, a unei realităţi diferite. Numai în acest moment veţi fi capabil să simţiţi adevărata compasiune şi să îi ajutaţi pe ceilalţi la nivelul cauzei. Numai cei care au cunoscut transcenderea lumii pot crea o lume mai bună.

Poate vă mai amintiţi că am vorbit despre natura duală a adevăratei compasiuni, care este conştiinţa unei legături între moartea şi nemurirea împărtăşită. La acest nivel profund, compasiunea devine vindecare în sensul cel mai amplu. în această stare, influenţa dvs. vindecătoare se bazează în primul rând nu pe realizarea unui anumit lucru, ci pe simpla existenţă. Toţi cei cu care veţi veni în contact vor fi atinşi de prezenţa dvs. şi influenţaţi de pacea pe care o iradiaţi indiferent dacă sunt conştienţi de acest lucru sau nu. Când sunteţi complet prezent şi oamenii din jur manifestă comportamente inconştiente, nu mai simţiţi nevoia de a reacţiona la ele, aşa că nu le mai acordaţi niciun fel de realitate. Pacea dvs. interioară este atât de vastă şi de profundă, încât tot ceea ce nu este pace dispare în ea de parcă nici nu ar fi existat. Acest lucru rupe ciclul karmic de acţiune şi reacţie. Animalele, copacii, florile vor simţi pacea dvs. şi vor răspunde la ea. Veţi învăţa pe alţii numai existând, arătându le pacea lui Dumnezeu. Deveniţi „lumina lumii”, o emanaţie a conştiinţei pure, şi astfel eliminaţi suferinţa la nivelul cauzei. Eliminaţi inconştienţa din lume.

Asta nu înseamnă că nu îi puteţi învăţa pe alţii şi prin ceea ce faceţi — de exemplu, arătându-le cum să scape de identificarea cu mintea, cum să-şi recunoască tiparele inconştiente ş.a.m.d. Dar cel care sunteţi este întotdeauna o lecţie mult mai importantă şi cu o putere de transformare mult mai mare decât ceea ce spuneţi, chiar mai importantă decât ceea ce faceţi.

Care vant ? Care steag ? Care minte ? Care elev ? Care maestru ?
Mai mult, recunoscând primatul Fiinţei şi astfel lucrând la nivelul cauzei, compasiunea dvs. se va putea manifesta simultan la nivelul acţiunii şi al efectului, alinând suferinţa ori de câte ori vă veţi întâlni cu ea. Când un om flămând vă va cere o bucată de pâine şi aveţi una, îi veţi da şi lui. Dar în timp ce îi daţi pâinea, chiar dacă interacţiunea este foarte scurtă, ceea ce contează în realitate este împărtăşirea Fiinţei, pentru care pâinea este doar un simbol. Prin ea are loc o vindecare profundă. In acest moment nu mai există un om care dă şi unul care primeşte, ei sunt una. Toate relele sunt efectul inconştienţei. Puteţi reduce aceste efecte ale inconştienţei, dar nu le puteţi elimina dacă nu eliminaţi cauza lor.

Adevărata schimbare are loc în interior, nu în exterior.
Dacă vă simţiţi chemat să alinaţi suferinţa lumii, acesta este un lucru foarte nobil, dar amintiţi vă să nu vă concentraţi numai asupra exteriorului; altfel, veţi avea parte de frustrare şi disperare [v. Maica Tereza de Calcutta s.a.]. Fără o profundă schimbare interioară la nivelul conştiinţei umane, suferinţa lumii este un puţ fără fund. Aşa că nu lăsaţi compasiunea să devină unilaterală. Empatia cu durerea sau lipsa unei persoane şi dorinţa de a ajuta trebuie să fie echilibrate de o conştiinţă profundă a naturii eterne a vieţii şi a naturii iluzorii a tuturor durerilor. Lăsaţi pacea dvs. interioară să invadeze tot ceea ce faceţi şi veţi funcţiona simultan la nivelul efectului şi al cauzei.

Odată implicat în transformarea la nivelul efectului, este foarte uşor să vă pierdeţi în el. Rămâneţi treaz şi foarte, foarte prezent. Punctul dvs. central trebuie să rămână nivelul cauzal, scopul dvs. principal să fie explicarea dezvoltării spirituale, iar pacea, cel mai preţios dar făcut lumii.

Acest lucru este valabil şi dacă susţineţi o mişcare ce are drept scop să-i oprească pe oamenii profund inconştienţi să se distrugă pe sine, să-i distrugă pe alţii, planeta sau să provoace suferinţe cumplite altor fiinţe sensibile. Nu uitaţi: aşa cum nu vă puteţi lupta cu întunericul, tot aşa nu vă puteţi lupta cu inconştienţa. încercând, polurile opuse se vor întări şi se vor înrădăcina şi mai adânc. Vă veţi identifica cu una dintre polarităţi, veţi crea un „duşman” şi astfel veţi fi cufundat din nou în inconştienţă. Creşteţi nivelul conştiinţei împrăştiind informaţii sau cel mult practicând rezistenţa pasivă. Dar asiguraţi-vă că nu aveţi nici o rezistenţă interioară, niciun pic de ură, nici un pic de negativism. „Iubiţi-vă duşmanii!”, a spus Iisus, lucru care, desigur, înseamnă „să nu aveţi duşmani”.

Ekhart-Tolle.jpg„Suntem aici pentru a permite scopului divin al universului să se manifeste. Asta arată cât de importantă este fiinţa dumneavoastră ” / „We are here to enable the divine purpose of the universe to unfold. That is how important you are „40.gif

http://dl.transfer.ro/transfer_ro-12apr-9c68e91404a368.zip

Death.do

c

Revelatii


Cartea prezinta viziunea unei femei medic psihiatru asupra vindecarii la nivel energetic si asupra modului in care putem primi prin visele noastre cele mai importante revelatii pentru calatoria sufletului nostru.

Subiectul cartii“Cercul revelatiei”, aparuta la editura Elena Francisc: drumul spiritual al unui psihiatru ce ajunge ucenica unei femei saman din muntii Altai, pe nume Umai.
Lasandu-se ghidata de lantul sincronicitatilor, aceasta femeie a trecut de la un mod de gandire rigid si traditionalist, ca adept al medicinii clasice, la a imbratisa aspectele profunde ale realitatii energetice din jurul nostru.

Iata mai jos unul din visele pline de revelatii ale personajului din aceasta carte:

Nu e momentul sa stai pe ganduri. Ai alte lucruri de facut.” Cuvintele sunt spuse de un glas puternic de barbat, dar par sa rasune din mine.

Tip inspaimantata: “O, Doamne! Ce se intampla?”

“E doar un vis. Linisteste-te”, imi porunceste vocea.

In mod surprinzator, ma calmez. Poate ca vocea are dreptate. Am adormit fara sa-mi dau seama si acesta e doar un vis.

“Sunt cateva lucruri pe care trebuie sa le inveti acum. Ce vrei sa ti se spuna mai intai?”

“Vreau sa aflu cel mai important lucru pe care pot sa il inteleg in starea mea actuala.”
“Bine. Urmeaza-ma.” Ii accept vocea ca si cum ar fi cea a invatatorului meu, asa ca, atunci cand vad silueta unui barbat imbracat in alb, il urmez fara nicio indoiala. Sunt curioasa ce are sa-mi arate. Se misca cu multa hotarare si imediat incep sa coboare o scara, care coboara adanc sub pamant. Acest lucru ma surprinde, deoarece, atunci cand am cerut o revelatie, ma asteptam ca aceasta sa survina din nou printr-un fel de contopire cereasca.

Il urmez in timp ce el coboara tot mai in adanc. In timp ce coboram, aerul devine tot mai fierbinte si e tot mai intuneric. In cele din urma, il vad intrand intr-o camera aflata in spatele unei usi de fier negre si greoaie. Intru repede dupa el, fiindca nu vreau sa fiu lasata singura. Limbi rosii de foc incercuiesc camera. Barbati goi, tinand ciocane in mana, stau langa niste nicovale uriase si negre. Vad silueta alba a invatatorului meu parasind camera printr-o alta usa, aflata in partea opusa. Ca sa-l urmez, trebuie sa trec prin cercul acestor barbati, dar e clar ca nu intentioneaza sa ma lase sa trec. Ranjesc si soptesc, privindu-ma cu un dispret fatis.

Flacarile aproape ca imi ating parul. Barbatii se misca incet spre mine. Sunt tacuti, dar stiu ca s-au hotarat sa-mi faca ceva groaznic. Usa de fier se inchide in urma mea cu un zgomot infundat, inchizandu-mi astfel orice posibilitate de scapare. Dandu-mi seama ca sunt inchisa aici, incep sa plang. Cum am putu fi atat de naiva, incat sa accept acest diavol ca invatator si apoi sa-l las sa ma conduca aici? In locul revelatiei pe care mi-a promis-o, stiu ca urmeaza sa trec prin ceva oribil.

Barbatii se apropie si imi dau seama ca sunt foarte beti. Ma cuprinde frica si simt nevoia sa mi-o exprim. Incep sa tip.

Apoi, de nicaieri, o intelegere simpla imi patrunde in minte. Acest loc si oamenii care ma inconjoara sunt plasmuirile fricii mele. Toate imaginile din acest vis sunt ale mele. Eu detin controlul si pot sa fac orice cu ele. Aceasta intelegere ma face sa ma simt foarte puternica si pasesc plina de incredere spre oamenii beti.

Flacarile rosii scad, iar barbatii se transforma mai intai in niste starpituri fara forma, ca apoi sa dispara cu totul. Traversez camera goala si ies pe cealalta usa.

Barbatul in alb ma asteapta acolo. Ma intreaba: “Ti-ai amintit lectia?” “Da.”

Realizez acum ca, de undeva din centrul fiintel mele, pot sa controlez ceea ce numim realitate, schimband-o prin propria mea vointa.

Imi amintesc ce mi-a spus Umai despre cele doua misiuni pe care oamenii trebuie sa le indeplineasca: sa-si creeze propriile realitati si sa se creeze pe ei insisi. Stiu ca are sa-mi dea mai multe explicatii si sunt nerabdatoare sa vorbesc cu ea despre asta.

“Vreau s-o vad pe Umai”, ii spun invatatorului meu, simtind ca el stie cum sa ma puna in legatura cu ea.

“E imposibil sa o revezi. A facut ceea ce trebuia sa faca. Acum e gata.”

Ii tip invatatorului in fata: “Nu! Vreau s-o vad!” Imi dau seama cat de dor mi-a fost de ea si as face aproape orice ca s-o vad din nou.

“E imposibil”, repeta el. Vocea sa pare exasperata, ca si cum s-ar adresa unui copil neascultator.

Dar nu pot fi oprita: “Te inseli! Se poate! “, insist eu, dandu-mi seama ca acum sunt capabila sa stapanesc realitatea. Stiu cum sa ma concentrez din adancul fiintei mele, ca s-o aduc pe Umai aici. Fac acest lucru si ea apare brusc in fata mea.

“Foarte bine! Esti o eleva buna!”, spune barbatul, zambind in timp ce dispare.

Ma intorc bucuroasa spre Umai, plina de nerabdare. Are un zambet minunat si bland intiparit pe chip si imi dau din nou seama ca am deplina incredere in ea.

“De ce m-ai chemat aici?” ma intreaba Umai.
Vreau sa aflu mai multe despre modul in care ne cream pe noi insine. Incep sa inteleg ce inseamna sa imi creez propria mea realitate. Acum, vreau sa stiu ce inseamna crearea fiintei care traieste in aceasta realitate.”

“Priveste-te pe tine si pe cei din jurul tau. Singurul lucru cu care fiecare om e preocupat e incercarea de a-si modela propriul Sine. Fiecare se ingrijeste de propria sa fiinta, care se schimba si se dezvolta, incercand sa-i dea o forma.

Oamenii au trei cai principale prin care pot face asta. Vorbesc in mintea lor despre trecut, reconstruindu-l prin faptul ca modifica sau sterg lucrurile care nu se potrivesc cu fiinta pe care incearca sa o creeze si largind cadrul lucrurilor care ii ajuta sa faca asta.

Ei se gandesc de asemenea la viitor, inchipuindu-si ce vor face, cum vor arata, ce bunuri vor dobandi si cum vor fi acceptati de ceilalti.

Al treilea lucru pe care oamenii il fac se manifesta in legatura lor cu prezentul. In mod inconstient, ei isi dau intotdeauna seama de parerea pe care ceilalti o au despre ei, despre ceea ce fac, asa ca reactioneaza constant la asta. Unele reactii le sprijina parerea pe care o au despre Sinele lor, in timp ce altele o darama. Observa ca unii oameni sunt atrasi de ei, iar altii nu.

In cea mai mare parte a timpului, cand se afla in compania oamenilor care le infirma parerea despre ei insisi, simt un soi de antipatie fata de acei oameni. Invers, cand cei din jur sustin parerea despre ei insisi, creeaza in ei sentimenul de simpatie fata de acestia. In felul acesta, oamenii imbina trecutul, prezentul si viitorul, ca sa se creeze pe ei insisi. Daca esti atenta, vei vedea ca acest lucru se intampla in cazul tuturor si in orice situatie. Priveste in jur. Vei observa multe exemple interesante.

Dar abia cand vei intelege tot ceea ce poate fi inteles despre aceasta cale, vei accede la existenta celuilalt Sine, care e constient de toate acestea, dar si independent de ele. Acesta e Sinele inimii tale si locul in care incepe magia si adevarata libertate. E sursa marii arte a luarii unei decizii. “

Va recomand sa cititi cartea si va doresc sa aveti parte de multe sincronicitati si vise revelatoare in vietile voastre!

(preluare de pe www.damaideparte.ro)