AUTOVINDECAREA – scapa de orice boala urmand acesti pasi!


Boala ne atentioneaza cu ce gresim in modul nostru de viata, fiind o consecinta a faptelor si atitudinilor noastre de zi cu zi.

Ne oglindeste defectele, ne reflecta erorile. Ne pune fata in fata cu noi insine. Ne indeamna sa ne sesizam neajunsurile si sa ne mobilizam pentru a le transforma in calitati corespondente. De exemplu, teama este o caricatura a prudentei, mania o distorsiune a pasiunii, lenea o degradare a calmului. Boala nu este un dusman, ci, paradoxal, cel mai bun prieten, caci are curajul sa ne spuna verde in fata ce, unde si cum gresim. De aceea atitudinea de a o nega, de a o ignora ca si efect al unui stil de viata dizarmonios este contra-productiva. Aceasta atitudine poate avea ca rezultat camuflarea simptomelor si o falsa vindecare. Dusmanindu-ne boala, ne dusmanim pe noi, caci de multe ori in umbrele din noi se ascund energii puternice si profunde care asteapta sa fie manifestate plenar.

Boala ne semnaleaza instrainarea de sine. Nu o putem vindeca decat daca ne reimprietenim cu noi insine.

Boala este rodul unor convingeri false adanc inradacinate in fiinta celui bolnav. Atat de adanc incat ajung sa ia forme materiale si sa se manifeste la nivelul corpului fizic. In medicina holistica acest fenomen este numit somatizare. Esenta tratamentului consta in dobandirea luciditatii care permite descatusarea de aceste convingeri gresite, generatoare de atitudini si actiuni gresite. Insa, dincolo de aspectul teoretic, lupta este personala, experienta individuala este singura eliberatoare. Nici o filozofie, nici o doctrina, nici o persoana nu vor putea vreodata sa faca treaba pe care fiecare individ o are de facut pentru el. Armonia nu poate fi redobandita decat individual, prin informare si experienta directa, prin explorare si constientizare. Numai astfel procesul vindecarii devine o simpla chestiune de timp, cu singura conditie ca acest timp sa mai fie inca disponibil pentru persoana afectata (modificarile din planul fizic, deci leziunile morfologice, sa nu fie deosebit de severe, iar timpul necesar reversarii bolii sa nu fie mai mare decat poate duce pacientul). Continuă lectura

Eclipsa solara rara in zodia Fecioarei


Pregateste-te pentru schimbari majore de energie in noaptea de 1 septembrie 2016

Pe 1 septembrie 2016 va avea loc o eclipsa de soare care va determina schimbari majore.
Joi dimineata, luna va acoperi partial soarele. Eclipsele solare au loc cu ocazia fiecarei faze lunare noi si atunci cand soarele, luna si pamantul intra in configuratia syzygy, respectiv in aliniament perfect. Luna va trece inaintea planetei noastre si se va interpune intre soare si pamant, fenomen care va bloca lumina emanata de soare.
Intrucat aceasta eclipsa solara este considerata mai degraba anulara decat totala, luna nu va acoperi complet discul soarelui, astfel ca lumina solara nu va fi blocata complet. In schimb, soarele va capata un aspect inelar datorita diferentei de dimensiuni intre pamant si satelitul sau natural. In limba latina, termenul de annulus inseamna inel, de unde si denumirea de eclipsa anulara.

Cu toate ca eclipsa nu va putea fi observata de catre toti, cu siguranta efectele ei vor fi resimtite din plin la nivel global. Este o eclipsa speciala prin faptul ca luna noua se afla in zodia Fecioarei (23 august – 22 septembrie), iar planeta Mercur se afla si ea in miscare retrograda prin Fecioara. Din acest motiv, sincronizarea acestei eclipse solare va exercita o influenta puternica asupra vietilor tuturor si va determina schimbari radicale!

Fiecare dintre noi va avea parte de schimbari unice in viata personala. Daca pentru unii impactul va fi mai subtil, pentru altii schimbarile vor fi resimtite din plin. Iata principalele moduri in care se asteapta ca aceasta eclipsa sa ne afecteze vietile:

Continuă lectura

Începe anul cu ceea ce îţi doreşti cel mai mult


Luna este astrul emoţiilor, reflectă obiceiurile noastre, bune sau mai puţin bune, şi latura potenţială. De aceea, din vechime, perioadele de Lună Nouă şi Lună Plină au fost folosite pentru recoltă, respectiv pentru plantarea seminţelor, iar focurile şamanilor luminează fiecare asemenea fază a lunii din timpuri de mult uitate şi până în prezent.

Anul 2014 începe cu o Lună Nouă: timpul plantării. Iar asta se referă nu doar la grâu, ci şi la intenţii: acesta este cel mai bun moment din ultimii ani ca să ne stabilim o dorinţă de evoluţie personală şi să trimitem în Univers “comanda” manifestării ei. Puteţi începe anul într-un fel fundamental diferit, profund, semnificativ pentru tot ceea ce urmează să se întâmple… şi iată cum:

După şampania de douăsprezece noaptea, aşezaţi-vă şi gândiţi-vă care este acel obiectiv pe care vi-l doriţi până în fiecare celulă şi atom al corpului, până în cel mai adânc cotlon al minţii. Luaţi ceva de scris – puteţi face asta în grup, ca prim act semnificativ pentru anul care tocmai începe – şi notaţi, cu grijă, ce anume doriţi.

Câteva menţiuni despre însemnare:
– e important să scriem ce ne dorim, pentru că aşa căpătăm claritate.
– scrieţi totul ca şi cum deja se întâmplă. Vizualizaţi “filmul” realizării dorinţei, simţiţi sentimentele care însoţesc această împlinire.
– referiţi-vă doar la voi. Dorinţa nu trebuie să încalce liberul arbitru al nimănui: dacă ea se referă la cineva, ceea ce scrieţi va adresa schimbările comportamentale proprii care să poată influenţa relaţia cu persoana respectivă.
– verificaţi “cu inima” dacă ceea ce aţi scris e corect. Cum facem asta? Simplu.

Simţiţi o stare de bine şi de bucurie după ce aţi scris-o? Atunci e bine.
– atenţie la cuvinte. Ce scrii, aceea ţi se întâmplă.

Gata? Aţi scris? Contractul vostru cu Universul tocmai a fost ştampilat, scanat şi trimis prin email pentru îndeplinire. Şi, ca la orice contract, odată încheiat nu stai să îl reciteşti tot timpul, ci aştepţi să se întâmple. Cu credinţa că el se va întâmpla în momentul optim. Exact aşa: luaţi hârtiuţa, împachetaţi-o frumos, puneţi-o într-o cutiuţă, la capul patului, şi aşteptaţi fără să vă mai gândiţi ce scrie acolo. Detaşarea de obiectul dorinţei este o condiţie esenţială pentru manifestare.

Puteţi încheia ceremonia plantând ceva – un bob de fasole, o sămânţă de floare, un căţel de usturoi sau aprinzând un foc care va arde tot ce e vechi ca să facă loc energiilor noi, proaspăt invocate prin bileţelul vostru.

Şi aşa va fi!

2013 in review


The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2013 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Sydney Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 19,000 times in 2013. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 7 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

Afectiuni karmice – bagaje de care sa scapam


Fiecare entitate a Universului poartă cu sine un bagaj de informaţii proprii adunate în timpul existenţei sale multiple, cunoscut sub numele de karmă. Suma acestor pachete de informaţii individuale, asemănătoare unor cipuri de memorie dintr-un computer, la nivelul Universului constituie o karmă generală. Această karmă este parte integrantă a corpului spiritual.

În funcţie de încărcătura karmică, de beneficitatea sau maleficitatea adunată în ea, din timpul vieţii materiale, spiritul după moartea corpului fizic poate ajunge în spaţiile astrale superioare, denumite în Biblie Rai, sau în cele inferioare, cunoscute sub numele de Iad sau Purgatoriu.

Spiritul
Gândul, vorba şi fapta, prin binele sau răul cuprinse în ele, sunt cele care ne duc spre „lumină” sau spre „întuneric”. Fără a fi înţeleasă karma, viaţa pământeană pare să fie îngustă şi crudă. Mulţi au impresia că persoanele corupte şi ticăloase par a scăpa mereu „basma curată”, în timp ce nevinovaţii sunt aspru pedepsiţi. Acest paradox dispare privit prin prisma credinţei, căci există o realitate divină care schimbă aparenţele.
De obicei, existenţele anterioare, care au format karma unei persoane, rămân stocate undeva în subconştient, nefăcând parte din memoria vieţii actuale. Ele pot fi, însă, activate prin fenomenul de decorporalizare (părăsirea temporară a corpului), în apropierea morţii, în vise, în regresii hipnotice, precum şi în străfulgerări spontane. Regresia hipnotică în vieţile trecute se poate folosi în scop terapeutic pentru că se găsesc, cu această ocazie, cauzele unor boli din viaţa curentă, producându-se astfel vindecări miraculoase. Copiii mici vorbesc spontan despre vieţile lor trecute, reamintindu-şi detalii verificabile deseori despre existenţele lor anterioare. Au fost realizate filme documentare cu astfel de cazuri. Este bine de ştiut că, la nivel de individ, spiritul nu intră în embrion până la finalul celei de-a treia lună de sarcină. Persoanele iniţiate în cunoaşterea adevărului existenţei, acelea care au un nivel spiritual foarte înalt pot conştientiza deseori comunicări cu planurile astrale care cuprind şi informaţii din vieţile anterioare.
Raiul şi Iadul
De-a lungul istoriei, omenirea a participat la numeroase activităţi de grup, ceea ce a făcut să se formeze, din reunirea spiritelor care formau grupul, un spirit colectiv ce a dus la crearea unei karme colective. De exemplu, s-au declanşat invazii ale unor armate de cuceritori, care au împrăştiat dezastre şi moarte. Astfel, grupuri întregi apar şi dispar de-a lungul timpului, ca apoi să reapară sub o altă formă şi expresie socială. Aceste evenimente trecute în karma colectivă atrag după un timp numeroase dezastre ce se abat asupra unor grupuri de indivizi cu acelaşi destin karmic.
În zonele inferioare ale spiritului, în care cad mulţi fără să-şi dea seama, pare că timpul se opreşte, iar suferinţa devine parcă eternă. Dante a definit frumos această cădere: „Voi, ce intraţi, lăsaţi orice speranţă!”. Cei ajunşi acolo, conştientizând într-un târziu şi căindu-se, vor spune: „Dacă există un Dumnezeu, îl rog să mă ajute!”, iar ajutorul poate veni nesperat de repede, căci o zicală din filosofia Zen spune: „Raiul şi Iadul se află la o distanţă de numai un centimetru”.
Picioarele – legătura cu Pământul Continuă lectura

METODE DE LINISTIRE A MINTII


Reflecţia (Contemplaţia), Concentrarea şi Meditaţia

„Reflecţia”(contemplaţie) este gândirea direcţionată. Cu toţii gândim; asta, însă, nu înseamnă reflecţie. Acea gândire nu este direcţionată, este vagă, nu duce nicăieri.

Gândirea noastră obisnuită nu este reflecţie (contemplaţie), este ceea ce adepţii lui Freud numesc asociaţie de idei ( mişcare browniană). Un gând duce la altul, dar fără a fi direcţionate de voi. Gândul însuşi duce la un alt gând, ca urmare a unei asociaţii. Vedeţi un câine care trece strada. În momentul în care îl vedeţi, mintea voastră începe să se gândească la câini. Câinele v-a făcut să vă gândiţi la asta, iar mintea a făcut multe asociaţii.

In copilărie vă era teamă de un anumit câine. Vă amintiţi de câinele acela, apoi vă gândiţi la copilărie. Uitaţi de câine şi începeţi să visaţi la copilăria voastră. Apoi vă gândiţi la fel de fel de lucruri asociate cu copilăria; vă mişcaţi ca într-un cerc.

De câte ori vă simţiţi în largul vostru, încercaţi să derulaţi înapoi şirul gândurilor, pentru a şti de unde au pornit. Intoarceţi-vă pas cu pas. Veţi găsi gândul care a stat la baza tuturor celorlalte gânduri. Toate aceste gânduri nu sunt legate logic. Cum ar putea să aibă vreo legătură cu copilăria voastră câinele care trecea strada?

Nu există vreo conexiune logică – există numai asociaţii în mintea voastră. Dacă eu aş fi traversat strada, acelaşi câine nu m-ar duce înapoi în copilăria mea, m-ar duce la altceva. Iar gândurile unei terţe persoane ar fi şi ele conduse în altă direcţie. Toţi oamenii au lanţuri de asociaţii în minte. Orice întâmplare va duce o persoană spre acel lanţ. Atunci, mintea începe să funcţioneze ca un computer. Un lucru duce la altul şi aşa mai departe ziua întreagă.

Scrieţi, cu toată sinceritatea, pe o foaie de hârtie orice vă vine în minte. Veţi fi uimiţi de ce se poate petrece în minţile voastre. Nu există nicio legătură între două gânduri, dar voi continuaţi să gândiţi în felul acesta. Numiţi asta gândire? Este numai asocierea unui gând cu alt gând, gânduri care se nasc unul din altul… voi sunteţi cei duşi de gânduri.

Gândirea devine reflecţie nu atunci când se mişcă prin asociaţii, ci atunci când este direcţionată.

Vă gândiţi la un lucru, la o anumită problemă – atunci trebuie să goniţi din minte orice alt gând. Vă mişcaţi numai în acea problemă, vă direcţionaţi mintea. Aceasta va încerca să se folosească de orice cărare pentru a scăpa şi a face vreo asociaţie. Tăiaţi-i accesul spre aceste poteci lăturalnice; direcţionaţi-vă mintea pe un singur drum.

Un om de ştiinta care studiaza o problem este adâncit în reflecţie. Un specialist în logică, care studiază o problemă de logică, este adâncit în reflecţie, la fel şi un matematician.

Un poet contemplă o floare. Restul lumii este în afară, au rămas numai poetul şi floarea. Multe alte lucruri îl vor atrage, dar el nu va permite minţii sale să se mişte în altă direcţie.

Mintea se mişcă într-o singură direcţie, pe un singur drum. Asta este reflecţia.

Ştiinţa se bazează pe reflecţie. Orice gândire logică este reflecţie: gândul este direcţionat, gândirea este călăuzită. Gândirea obişnuită este absurdă. Reflecţia este logică, raţională.

Mai avem şi „concentrarea”. Concentrarea este rămânerea într-un singur punct. Nu este gândire; nu este reflecţie. Este rămânerea în acelaşi punct fără să permitem minţii să se mişte câtuşi de puţin. Intr-o gândire obişnuită, mintea se mişcă haotic ( mişcare browniană), ca un om nebun. In reflecţie, nebunul este dirijat, direcţionat; nu are scăpare în nicio direcţie. In timpul concentrării, minţii nu i se permite să se mişte.

In gândirea obişnuită, mintea se poate mişca oriunde; în reflecţie se poate mişca numai într-o direcţie; în concentrare, mintea nu are voie să se mişte; trebuie să stea într-un singur punct. Intreaga energie, orice mişcare se opreşte, rămâne înţepenită într-un singur punct.

Yoga este preocupată de concentrare, mintea obişnuită, de gândirea nedirijată, iar mintea ştiinţifică, de gândirea dirijată. Mintea yoghinilor are gândirea fixată într-un singur punct; nicio mişcare nu-i este permisă.

Şi-apoi, mai avem „meditaţia”. In gândirea obişnuită, mintea se poate mişca oriunde; în reflecţie, se mişcă numai într-o anumită direcţie, orice altă direcţie îi este barată. In concentrare, minţii nu i se permite să se mişte deloc; trebuie să se concentreze asupra unui singur punct. Dar, în meditaţie, mintea (TRAFICUL DE GANDURI) nu are ce căuta; meditaţia presupune absenţa minţii.

Acestea sunt cele patru etape: gândirea obişnuită, reflecţia, concentrarea, meditaţia.  Continuă lectura