Mesaj de la Dumnezeu înscris în ADN.


Cercetătorii au descrifrat misterele codului genetic uman

Oamenii de știință au reușit să descopere și să demonstreze faptul că genomul uman nu are doar rolul de a da viața, de a reface vitalitatea și sănătatea organismului, ci de fapt adevăratul său rol este acela de a păstra și transmite informații esențiale pentru viața de pe Pământ într-o manieră codificată.

Acidul dezoxiribonucleic sau pe scurt ADN-ul reprezintă identitatea noastră, un cod unic căruia îi datorăm viața și fără de care nimic din ceea ce ne înconjoară nu ar mai exista. Cu o vechime de peste 10 milioane de ani, genomul uman conține 23 de perechi de cromozomi formați din patru elemente: hidrogen, azot, oxigen și carbon, elemente în care cercetătorii au descoperit că stă ascuns secretul antic al creației.

Oamenii de știință au analizat cu atenție codul chimic al genomului uman și au descoperit că structura ADN-ul seamănă foarte mult cu gramatica unei limbi vechi, iar cercetătorii de la Universitatea Harvard au reușit să descifreze mesajul ascuns în fiecare secvență a genomului.

Continuă lectura

Suflet


innerspacejournal

,,Să mai amân o zi, se gândi Ana. Iarăşi o zi. O altă zi. Până când? Va trebui s-o fac. Nu se mai poate astfel. Şi totuşi, ar fi posibil să se schimbe ceva? Fără nicio intervenţie? Mă îndoiesc.”

Formă numărul.

– Aş dori o programare.

– Când, vă rog?

– Joi.

– La ce oră?

– La ora două.

– Sub ce nume?

– Ana Dinu.

– Vârsta?

– 38.

– Culoarea?

– Verde-deschis.

– Am reţinut. Joi, la ora două, Ana Dinu, de 38 de ani, culoarea verde-deschis.

– Mulţumesc.

– Vă aşteptăm.

Respiră uşurată. Spera să se termine. Să se elibereze. Din câte auzise, rezultatele erau miraculoase. Poate era doar publicitate. Poate minţeau. Poate, totuşi…

Sufletul ei era sfărâmat. Nu mai reuşea să se adune. Bucăţele mici din Sine se loveau de pereţii deznădejdii. Undeva, trebuia să găsească o metodă care să-i aline tortura conştiinţei. ,,E bine…

Vezi articol original 2.177 de cuvinte mai mult

Ce pasiuni aveti?


Cum ar fi sa le aratati celor din jur o noua fateta a personalitatii voastre, pe care nu o banuia nimeni?

Personalitatea ta!
Daca am reusi sa ne aratam cat mai mult din propria personalitate am putea castiga multe, atat in domeniul dezvoltarii personale, cat si in raport cu ceilalti!In primul rand ne vom simti noi mult mai bine, mai apoi cu siguranta, ceilalti ne vor privi cu alti ochi, admirativ. Si, mai presus de orice, se imbunatateste starea noastra si comunicarea cu ceilalti. Imi aduc aminte ca acum multi ani, la un curs la care am participat cu colegii mei de la acea vreme, s-a discutat despre hobby-uri, iar eu am marturisit ca ma pasioneaza poezia. Pornind de la acest lucru (neinsemnat, dupa mine) o colega nu foarte prietenoasa, a venit la mine sa discutam. I s-a parut extrem de interesant ceea ce ma interesa pe mine extra job si pornind de aici si relatiile noastre, back in business, s-au schimbat mult in bine.Latura ta cea mai frumoasa

Fiecare are cel putin o latura extrem de frumoasa pe care o tine latenta, pe care nu o exploateaza si e mare pacat! Nu traim ca sa muncim, nu muncim ca sa avem de unde ne intoarce acasa, ci traim ca sa ne implinim vietile, si ar trebui sa facem exercitiul creativitatii in fiecare zi!

Sunt convinsa ca ai cel putin o fateta a personalitatii tale, nestiuta de nimeni si pe care nu o lasi sa iasa la lumina prea des! Fiecare dintre noi are un astfel de lucru pe care ceilalti nu-l vad destul sau nu-l cunosc deloc: o pasiune ascunsa sau demult uitata, ceva care ne este foarte drag sau o alta fata a noastra pe care o dezvaluim mult prea rar sau chiar deloc!
Arata ceea ce iti este drag

De ce sa tii unele din lucrurile cele mai dragi sufletului tau in umbra?

Ar trebui sa fie foarte important acest lucru pentru noi, nu neaparat sa aratam astfel de lucruri, ci sa fim cu adevarat si „un pic altfel”. Am intalnit, din pacate, foarte multe persoane care si-au uitat hobby-urile (daca au avut vreodata) sau care la intrebarea „Ce pasiuni aveti?” sa nu stie ce sa raspunda.

Si cum ne-am putea reactiva pasiunile pe care valtoarea vietii ne-a facut sa le uitam sau sa le lasam la o parte?

Iata felul in care creativitatea (si imaginatia, as adauga eu) pot adauga savoare vietii: este extrem de important sa mai folosim si emisfera dreapta a creierului, sa incercam, macar din cand in cand, sa fim un pic creativi, pentru a putea avea rezultate diferite, pentru a ne simti noi insine altfel. Ar trebui sa invatam sa mai iesim din cotidian si sa „incercam altceva. De cate ori ma plictiseste ceva imi aduc aminte de Einstein (sa faci aceleasi lucruri mereu si sa astepti rezultate diferite, e curata nebunie) si imi pun imediat intrebarea „dar daca…” De fiecare data functioneaza, de fiecare data gasesc ceva diferit in lucrul care un pic mai devreme ma plictisea.”

Ce latura a personalitatii tale ai vrea sa iasa la lumina?
(prelucrare dupa Dana Burghel – life-coach – www.feminis.ro )

Despre ganduri, suparare, iubire si iertare


Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite  neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă.
Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întoarce la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea, nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. Si atunci, oricând aveţi gânduri negative despre o persoană, să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei.
Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi persoana la care ne gândim. De aceea, orice  gând rău reprezintă un atac  energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel, ne atacăm şi ne „omorâm” unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru.

Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.

Neintelegerile într-o relatie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă, astfel, să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel, devii vampir energetic. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă.

Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună!

Dependenţa naşte agresivitate. Iar agresivitatea produce boala. Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor.

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că astfel le puteti prelungi durata. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre, noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este, când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs., să nu căutaţi milă sau compătimire.

IMPORTANT:  Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă. Ieşiţi în stradă, cu deosebire în locurile înverzite, şi plimbaţi-vă! Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, si aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă (de ce nu ?)!
 
Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeţi agresiunea apărută se distruge.
 
Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente, şi, în fiecare ocupaţie, să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii. Încercati sa identificati cat mai corect care este activitatea care v-ar aduce satisfactii prin insasi existenta ei in viata dvs.! Nu cautati neaparat satisfactiile materiale! Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face! Săvârşind ceva bun, noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc, drept rezultat, suferinţa. Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii, cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.
 
Când cineva te jigneşte, nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el, întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu! Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru acestea, ea vine prin moarte. Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea, în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime.  
Se cuvine să iertăm nu numai în gând, ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. 
Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat, ne putem vindeca de o boală gravă.
Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată! Această rugăciune va iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug. 
Cum dăruieşti aşa primeşti! Răzbunându-te, te faci egal cu adversarul tau. Iertându-l, te arăţi superior. Iertând, ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Ar trebui să fim conştienţi că, iertând, îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci, iertând, oferim libertate. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp!
 
 În dragostea omenească, trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat, cu atât mai mult creşte dependenţa fata de el!    
Dependenţa de valorile materiale ne va omorî, încetul cu încetul, şi spiritul şi sufletul.
 
Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea, există o lege a naturii şi a ştiinţei (principiul al III-lea al mecanicii, cunoscut si sub numele de Principiul actiunii si reactiunii) conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine.
De aceea, străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.   
 
Asadar suntem ceea ce suntem ca rezultat a tot ceea ce am gandit! 
(din gandurile/sfaturile lui Valeriu Popa)

Despre echilibru…


  
Contraste

(Virgil Carianopol)

Sunt bucurii care-ntristează 
Si întristări ce fericesc 
Sunt zile fără de lumină
Si nopţi adânci ce strălucesc.
Sunt oameni albi pe dinafară
Dar negri în adâncul lor
Si negri în afară, negri,
Da-n ei, de-un alb strălucitor.Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea
Dar sunt si-amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă
Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe 
Sunt uri adânci ce nasc iubiri
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Si fericiri, nefericiri…

“Prea repede uităm ce-aveam în gând,

Sub apăsarea vorbelor de rând!

Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă laşi…
E-atâta ezitare între paşi.
Prea repede uităm ce-aveam de spus 
Un zbor în minus, o cădere în plus…
La tine-i vară şi la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig”

…  …

(Reflex 108/ Cartea Claudiană)  

 

Adolescenti pe mare 
[de Nichita Stănescu]

Aceasta mare e acoperita de adolescenti
care invata mersul pe valuri, in picioare,
mai rezemandu-se cu bratul, de curenti,
mai sprijinindu-se de-o raza teapana, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsa taiata-n unghi perfect
si ii contemplu ca la o debarcare.
O flota infinita de yole. Si astept
un pas gresit sa vad, sau o alunecare
macar pan’ la genunchi in valul diafan
sunand sub lenta lor inaintare.
Dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan
au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare. 

Povesti terapeutice


Povestea unui magar:

Providenta stie de ce anume cararile din viata noastra trebuie batatorite…
Saptamana aceasta viata mi-a fost bulversata de evenimente dure de viata: devalorizare, minciuna, lasitate, iresponsabilitate… Parca si acum imi reamintesc dintr-un curs de dezvoltare personala de pe net: „Bine ati venit in adevarata si chinuitoarea realitate!”
Ca orice muribund incercand sa-si panseze ranile…am „rasfoit” un site in cadrul caruira am gasit o minunata poveste tearpeutica – Povestea unui magar!
Doamne inca o minune…mi se potrivea ca o manusa…pana la un punct…mai ramane partea de a urca din fantana si a ma scutura de pamanat!

„Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei.

Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu.

Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi.

Morala:
Viata va arunca poate si peste tine cu pamint si cu tot felul de greutati…

Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.”

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––


Vin vremuri grele
Într-o dimineaţă, un tânăr artist intră într-o cafenea, fiind foarte entuziasmat că a fost angajat să picteze portretul unui om cu bani care avea o firmă de construcţii. În timp ce îşi savura cafeaua bucuros, văzu un ziar lăsat pe masa vecină în care era tipărit cu litere mari următorul titlu VIN VREMURI GRELE. Începu să se gândească tot mai mult la aceste cuvinte.
Patronul cafenelei trecu să-l salute şi văzându-l îngrijorat, îl întrebă dacă s-a întâmplat ceva. Acesta i-a răspuns trist că trebuie să plece, căci “vin vremuri grele”, aşa că trebuie să muncească la lucrarea lui.
Patronul începu să se macine că poate chiar „vin vremuri grele”. Devenea din ce în ce mai îngrijorat pe măsură ce se gândea la vorbele tânărului. Îşi sună apoi soţia rugând-o să nu se supere dar că trebuie să-şi anuleze comanda pentru rochia cea nouă, deoarece este cam scumpă şi s-au anunţat „vremuri grele”.
Aceasta sună la magazinul unde îşi comandase rochia şi o rugă pe patroană să-i anuleze comanda. Îşi ceru scuze dar …„Vin vremuri grele” şi trebuie să facă economii.
Patroana n-a avut încotro şi a anulat comanda, dar îşi aminti că a auzit ea la ştiri cândva că „Vin vremuri grele”. Aşa că a sunat imediat la firma de construcţii pe care o angajase pentru executarea unei lucrări de extindere a magazinului. L-a anunţat pe constructor că va renunţa pentru moment la lucrare, deoarece “ vin vremuri grele “ şi nu îşi poate asuma un asemenea risc în acest moment.
Constructorul s-a întristat la auzul acestei veşti, motiv pentru care s-a grăbit să-l sune pe tânărul artist spunându-i că doreşte anularea comenzii pentru portret, întrucât „vin vremuri grele” şi că acesta nu este un moment potrivit ca să cheltuie banii lucruri artistice.
Copleşit de supărare, tânărul artist a acceptat cu resemnare vestea, că doar s-a întâmplat aşa cum a anticipat. Simţindu-se trist, porni înspre cafeneaua favorită să-şi înece amarul cu un pahar de vin.
În timp ce stătea din nou aşezat la masa lui, zări ziarul pe care scria „Vin vremuri grele”. De data asta s-a ridicat şi a luat ziarul pentru a-l cerceta mai bine. Data ziarului era de acum 5 ani.
Cineva despachetase farfurii pentru restaurant.

Morala: Gândurile şi cuvintele noastre ne creează realitatea în care trăim.

Poveste de viata


ROSE
de Christian Goodfroy

In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta pe cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse:
– Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
– Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? Am intrebat.
– Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
– Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
– Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc. Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei „masinarii a timpului” confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.

De-a lungul anului, Rose a devenit „mascota” campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
– Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu.
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
– Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat
inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani.
Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant „Trandafirul”.
Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.

Dupa ce terminati de citit, trimiteti aceste randuri tuturor prietenilor si membrilor familiei voastre, le va prinde bine. Au fost compuse in memoria lui Rose.

SI NU UITATI: NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU; DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!

(http://www.scritube.com)