Poveste de viata


ROSE
de Christian Goodfroy

In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta pe cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse:
– Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
– Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? Am intrebat.
– Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
– Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
– Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc. Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei „masinarii a timpului” confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.

De-a lungul anului, Rose a devenit „mascota” campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
– Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu.
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
– Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat
inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani.
Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant „Trandafirul”.
Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.

Dupa ce terminati de citit, trimiteti aceste randuri tuturor prietenilor si membrilor familiei voastre, le va prinde bine. Au fost compuse in memoria lui Rose.

SI NU UITATI: NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU; DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!

(http://www.scritube.com)

Anunțuri

Surasul


De cate ori pe zi ne gandim la corpul nostru fizic cu iubire si recunostinta? Indiferent de raspunsul vostru la aceasta intrebare, va propun astazi un exercitiu extrem de simplu si de frumos, pentru conectarea cu propriul nostru corp si cu ceea ce se afla dincolo de el.

“Asezati-va cu spatele drept, ori pe un scaun cu spatar drept, ori pe covor, cum preferati. Important este sa fiti capabil sa stati relaxat, insa in stare de alerta, fara a fi distrasi de un eventual disconfort al corpului.

Inchideti ochii pentru a indeparta orice imagine vizuala ce v-ar putea distrage si expirati normal. Relaxati-va gura, lasand-o sa ia incet forma unui zambet. Ca sa faceti asta poate fi de ajutor aducerea in minte a unei experiente placute, traite recent, sau o persoana a carei companie va face placere, ori un loc anume in care, daca v-ati afla, acest lucru v-ar produce o stare benefica.

Surasul va va fi astfel, mai mult decit o expresie faciala, deoarece acesta va fi capatat forta energiei agreabile si vindecatoare pe care v-ati generat-o singur.

Acum respirati adinc, incet si incercati sa traiti pe deplin experienta inhalarii fluxului de energie calda, delicata, care este continut in surasul dumneavoastra. Fara tensiune, fara pauza si tinandu-va respiratia pentru cateva momente, pentru a percepe in profunzime stralucirea acelui suras.

Apoi expirati usor si lasati-va invaluit de senzatia oferita de curgerea energiei prin tot corpul dumneavoastra.

Repetati de citeva ori aceasta serie de actiuni.

Acum, indreptati-va acel suras cald, insorit, catre fiecare particica din corpul dumneavoastra, pe rand. Zambiti creierului si celui de-al treilea ochi din spatele centrului fruntii. Zambiti urechilor si nasului. Suradeti ochilor. Suradeti glandei tiroide din git. Zambiti inimii si plaminilor. Zambiti stomacului, ficatului si rinichilor. Suradeti splinei si vezicii biliare. Organelor sexuale. Coapselor, genunchilor, picioarelor si talpilor. In acest fel, va veti percepe treptat fiecare parte din corp si-i veti trimite ganduri pline de afectiune.

Surazind aceste ginduri afectuoase si trimitindu-le catre interiorul corpului, va exprimati iubirea fata de corpul pe care l-ati neglijat atit de mult timp.

Iubiti-va corpul. Va apartine. Este al dumneavoastra. Este un corp minunat, frumos, care va da posibilitatea de a trai realitatea fizica in moduri care, in final, va sunt in interes. Deci, recunoasteti-va corpul. Respectati-l. Apreciati-l. Stimati-l. Iubiti-l. Deoarece atunci cind va exprimati iubirea traiti o calitate a vietii. Fiti indragostit de corpul dumneavoastra.

A fi indragostit semnifica trairea miscarii energiei vietii, element fundamental pentru propria natura. Avem nevoie de iubire, iar aceasta iubire poate fi generata din miezul fiintei noastre si activata prin intermediul unui simplu suras.

Nu va grabiti cand efectuati aceasta experienta. Faceti-o incet, cu delicatete. Cind ati terminat respirati la fel de adanc de citeva ori, intindeti-va bratele si picioarele si plimbati-va prin jur pentru cateva minute mai inainte de a va relua activitatile normale.

Faceti aceasta experienta in mod regulat si rezultatul va fi acela ca nu numai ca veti ajunge in acord mai accentuat cu corpurile dumneavoastra fizic si energetic, dar veti revitaliza, in acelasi timp, fiecare organ, fiecare chakra, fiecare celula, fiecare radiatie a energiei iubirii pe care ati generat-o.

Cu cit generati mai multa energie a iubirii, cu atit mai multa iubire isi va face simtita prezenta in viata dumneavoastra. Va va ajuta, de asemenea, sa va recunoasteti valoarea si sa va reconsiderati meritele ca fiinta constienta de sine insasi si, prin crearea acestei auto-stime, va veti onora propriile calitati unice si potentialul lor de a duce mai departe bunatatea pe pamint. ”

Spiritul samanic, Kenneth Meadows, Editura Elena Francisc (www.damaideparte.ro)

“Iubiri perfecte, relatii imperfecte. Cum sa vindecam ranile sufletului”, John Welwood


Daca aruncam o privire sincera in interiorul nostru, vom observa o platosa in jurul inimii. Pentru unii oameni, este o baricada groasa, impenetrabila. Pentru altii, este un scut protector mai subtire, mai subtil sau o contradictie care nu apare decat in circumstante amenintatoare.

Si nimic nu sporeste mai mult sentimentul de amenintare decat suspiciunea ca nu suntem cu adevarat iubiti si acceptati asa cum suntem. Reducand inima la tacere sau inchizand-o, incercam sa eliminam durerea.

Nestiind ca putem fi iubiti pentru ceea ce suntem devenim neincrezatori in iubirea insasi si acest lucru la randul lui ne determina sa intoarcem spatele vietii si sa ne indoim de bunavointa ei. Ne putem spune ca iubirea nu este cu adevarat disponibila, insa adevarul profund este ca nu-i acordam incredere si astfel ne este greu sa ne deschidem fata de ea sau sa o lasam sa ne patrunda. Acest lucru ne deconecteaza de propria inima, exacerband sentimentul ca iubirea e greu de gasit.

Indepartarea de iubire se transforma de cele mai multe ori in senzatia de a nu fi complet acceptati de catre familia din care provenim-fie prin neglijenta, lipsa de sincronizare sau chiar abuz. Pentru ca nu ne simtim stransi in bratele sigure ale iubirii cadem in ghearele fricii. O cantitate insuficienta de iubire si hrana spirituala afecteaza in mod direct sistemul nervos sensibil al copilului, dand nastere unui anumit grad de soc sau unei traume care il va afecta pentru tot restul vietii.

Uneori, ranirea sau separarea de iubire se produce in moduri mai subtile. Unii parinti par destul de iubitori si totusi, in mod inconstient sau ascuns, isi manifesta iubirea incercand sa controleze sau sa manipuleze. Sau pot sa nu vada copilul ca pe o persoana diferita de ei, o fiinta separata. Astfel de copii se pot simti iubiti pentru anumite calitati, dar nu pentru ceea ce sunt cu adevarat. In nevoia lor de a-si multumi parintii si a le indeplini asteptarile, ajung sa priveasca iubirea ca pe un lucru din afara lor pe care trebuie sa-l castige ridicandu-se la anumite standarde.

Copiii incearca in mod firesc sa se protejeze de suferinta iubirii neadecvate cat de bine pot. Invata sa se separe si sa se distanteze de ceea ce le provoaca durere, prin incapatanare sau inchizandu-se in sine. Termenul tehnic este disociere.

Disocierea este modul prin care mintea noastra intoarce spatele durerii, sensibilitatii, dorintei de iubire, supararii si furiei de a nu primi suficienta dragoste, corpului, unde se afla aceste sentimente. Este una din strategiile fundamentale si una dintre cele mai eficiente din repertoriul copilului. Totusi, ea are si un dezavantaj major: impiedica sau opreste accesul catre doua zone principale din corp: centrul vital din stomac – sursa energiei dorintei, a erosului, a fortei vitale si cunoasterii instinctuale- si centrul inimii- unde raspundem iubirii si simtim lucrurile la modul cel mai profund.

Spunand nu durerii lipsei de iubire blocam caile prin care curge dragostea in corp si astfel ne lipsim de nutrientul esential care ar permite intregii noastre vieti sa infloreasca. Si ajungem sa periclitam legatura cu viata insasi.

Toate acestea ne pun in fata unei dileme ciudate si dureroase. Pe de o parte, tanjim dupa iubire – lucru de neevitat. Iar in acelasi timp, o si indepartam si refuzam sa ne deschidem total catre ea pentru ca nu-i acordam incredere.

Intregul tipar-necunoasterea faptului de a fi iubiti asa cum suntem, apoi reducerea la tacere a inimii pentru a elimina durerea, inchizand caile prin care iubirea poate curge in si prin noi-reprezinta rana din suflet. Desi rana din iubire se naste in copilarie, ea devine in timp o problema spirituala mult mai mare-o deconectare de la deschiderea spre iubirea care este natura noastra.

Rana umana universala se manifesta in corp ca pustietate, anxietate, trauma sau depresie, iar in relatii ca starea de neiubire, cu nesiguranta ce-i urmeaza, tendinta de a ne proteja, neincrederea si resentimentele. De aici decurg toate problemele din relatiile noastre.

Iubirea si rana din suflet par a merge mereu mana in mana, asemenea luminii si umbrei. Indiferent cat de puternic ne indragostim de cineva, rareori ne depasim frica si neincrederea pe termen lung. Intr-adevar, cu cat mai stralucitor ne lumineaza cineva, cu atat mai mult acest lucru activeaza umbra ranii noastre si o aduce in prim plan. Odata ce apar conflictul, neintelegerile si dezamagirile, o anumita nesiguranta se inalta din adancurile intunecate ale mintii noastre, soptind “vezi, pana la urma tot nu esti iubit cu adevarat.”

La nivel colectiv, rana profunda din psihicul uman duce la o lume devastata de lupte, stres si disensiuni. Comunitatile si institutiile sociale de la fiecare nivel – casatorii, familii, scoli, biserici, corporatii si natiuni pe intreg mapamondul-sunt in haos, se divid. Razboiul, saracia, nedreptatea, degradarea ecologica pornesc din incapacitatea noastra de a avea incredere unii in altii, de a ne onora diferentele, a ne angaja intr-un dialog respectuos si a ajunge la o intelegere reciproca.

Asadar, toate lucrurile frumoase si oribile acestei lumi au aceeasi sursa: prezenta sau absenta iubirii. Sa nu te simti iubit si sa pui asta la suflet este singura rana care exista. Ne distruge, facandu-ne sa ne vestejim si sa devenim refractari. Toata ura fata de noi insine si de ceilalti, toate temerile noastre, egoismul, problemele de comunicare si nesiguranta sexuala, patologia, nevroza, actiunile distructive din lume si intregul cosmar al istoriei, cu toata varsarea de sange si cruzimea sa, se rezuma la un singur lucru: faptul ca nu stim ca suntem iubiti si ca meritam iubire ne ingheata inima. Si intreaga tragedie a vietii umane porneste de aici.

(Extras din “Iubiri perfecte, relatii imperfecte. Cum sa vindecam ranile sufletului”, John Welwood, Editura Elena Francisc – http://www.damaideparte.ro).

Revelatii


Cartea prezinta viziunea unei femei medic psihiatru asupra vindecarii la nivel energetic si asupra modului in care putem primi prin visele noastre cele mai importante revelatii pentru calatoria sufletului nostru.

Subiectul cartii“Cercul revelatiei”, aparuta la editura Elena Francisc: drumul spiritual al unui psihiatru ce ajunge ucenica unei femei saman din muntii Altai, pe nume Umai.
Lasandu-se ghidata de lantul sincronicitatilor, aceasta femeie a trecut de la un mod de gandire rigid si traditionalist, ca adept al medicinii clasice, la a imbratisa aspectele profunde ale realitatii energetice din jurul nostru.

Iata mai jos unul din visele pline de revelatii ale personajului din aceasta carte:

Nu e momentul sa stai pe ganduri. Ai alte lucruri de facut.” Cuvintele sunt spuse de un glas puternic de barbat, dar par sa rasune din mine.

Tip inspaimantata: “O, Doamne! Ce se intampla?”

“E doar un vis. Linisteste-te”, imi porunceste vocea.

In mod surprinzator, ma calmez. Poate ca vocea are dreptate. Am adormit fara sa-mi dau seama si acesta e doar un vis.

“Sunt cateva lucruri pe care trebuie sa le inveti acum. Ce vrei sa ti se spuna mai intai?”

“Vreau sa aflu cel mai important lucru pe care pot sa il inteleg in starea mea actuala.”
“Bine. Urmeaza-ma.” Ii accept vocea ca si cum ar fi cea a invatatorului meu, asa ca, atunci cand vad silueta unui barbat imbracat in alb, il urmez fara nicio indoiala. Sunt curioasa ce are sa-mi arate. Se misca cu multa hotarare si imediat incep sa coboare o scara, care coboara adanc sub pamant. Acest lucru ma surprinde, deoarece, atunci cand am cerut o revelatie, ma asteptam ca aceasta sa survina din nou printr-un fel de contopire cereasca.

Il urmez in timp ce el coboara tot mai in adanc. In timp ce coboram, aerul devine tot mai fierbinte si e tot mai intuneric. In cele din urma, il vad intrand intr-o camera aflata in spatele unei usi de fier negre si greoaie. Intru repede dupa el, fiindca nu vreau sa fiu lasata singura. Limbi rosii de foc incercuiesc camera. Barbati goi, tinand ciocane in mana, stau langa niste nicovale uriase si negre. Vad silueta alba a invatatorului meu parasind camera printr-o alta usa, aflata in partea opusa. Ca sa-l urmez, trebuie sa trec prin cercul acestor barbati, dar e clar ca nu intentioneaza sa ma lase sa trec. Ranjesc si soptesc, privindu-ma cu un dispret fatis.

Flacarile aproape ca imi ating parul. Barbatii se misca incet spre mine. Sunt tacuti, dar stiu ca s-au hotarat sa-mi faca ceva groaznic. Usa de fier se inchide in urma mea cu un zgomot infundat, inchizandu-mi astfel orice posibilitate de scapare. Dandu-mi seama ca sunt inchisa aici, incep sa plang. Cum am putu fi atat de naiva, incat sa accept acest diavol ca invatator si apoi sa-l las sa ma conduca aici? In locul revelatiei pe care mi-a promis-o, stiu ca urmeaza sa trec prin ceva oribil.

Barbatii se apropie si imi dau seama ca sunt foarte beti. Ma cuprinde frica si simt nevoia sa mi-o exprim. Incep sa tip.

Apoi, de nicaieri, o intelegere simpla imi patrunde in minte. Acest loc si oamenii care ma inconjoara sunt plasmuirile fricii mele. Toate imaginile din acest vis sunt ale mele. Eu detin controlul si pot sa fac orice cu ele. Aceasta intelegere ma face sa ma simt foarte puternica si pasesc plina de incredere spre oamenii beti.

Flacarile rosii scad, iar barbatii se transforma mai intai in niste starpituri fara forma, ca apoi sa dispara cu totul. Traversez camera goala si ies pe cealalta usa.

Barbatul in alb ma asteapta acolo. Ma intreaba: “Ti-ai amintit lectia?” “Da.”

Realizez acum ca, de undeva din centrul fiintel mele, pot sa controlez ceea ce numim realitate, schimband-o prin propria mea vointa.

Imi amintesc ce mi-a spus Umai despre cele doua misiuni pe care oamenii trebuie sa le indeplineasca: sa-si creeze propriile realitati si sa se creeze pe ei insisi. Stiu ca are sa-mi dea mai multe explicatii si sunt nerabdatoare sa vorbesc cu ea despre asta.

“Vreau s-o vad pe Umai”, ii spun invatatorului meu, simtind ca el stie cum sa ma puna in legatura cu ea.

“E imposibil sa o revezi. A facut ceea ce trebuia sa faca. Acum e gata.”

Ii tip invatatorului in fata: “Nu! Vreau s-o vad!” Imi dau seama cat de dor mi-a fost de ea si as face aproape orice ca s-o vad din nou.

“E imposibil”, repeta el. Vocea sa pare exasperata, ca si cum s-ar adresa unui copil neascultator.

Dar nu pot fi oprita: “Te inseli! Se poate! “, insist eu, dandu-mi seama ca acum sunt capabila sa stapanesc realitatea. Stiu cum sa ma concentrez din adancul fiintei mele, ca s-o aduc pe Umai aici. Fac acest lucru si ea apare brusc in fata mea.

“Foarte bine! Esti o eleva buna!”, spune barbatul, zambind in timp ce dispare.

Ma intorc bucuroasa spre Umai, plina de nerabdare. Are un zambet minunat si bland intiparit pe chip si imi dau din nou seama ca am deplina incredere in ea.

“De ce m-ai chemat aici?” ma intreaba Umai.
Vreau sa aflu mai multe despre modul in care ne cream pe noi insine. Incep sa inteleg ce inseamna sa imi creez propria mea realitate. Acum, vreau sa stiu ce inseamna crearea fiintei care traieste in aceasta realitate.”

“Priveste-te pe tine si pe cei din jurul tau. Singurul lucru cu care fiecare om e preocupat e incercarea de a-si modela propriul Sine. Fiecare se ingrijeste de propria sa fiinta, care se schimba si se dezvolta, incercand sa-i dea o forma.

Oamenii au trei cai principale prin care pot face asta. Vorbesc in mintea lor despre trecut, reconstruindu-l prin faptul ca modifica sau sterg lucrurile care nu se potrivesc cu fiinta pe care incearca sa o creeze si largind cadrul lucrurilor care ii ajuta sa faca asta.

Ei se gandesc de asemenea la viitor, inchipuindu-si ce vor face, cum vor arata, ce bunuri vor dobandi si cum vor fi acceptati de ceilalti.

Al treilea lucru pe care oamenii il fac se manifesta in legatura lor cu prezentul. In mod inconstient, ei isi dau intotdeauna seama de parerea pe care ceilalti o au despre ei, despre ceea ce fac, asa ca reactioneaza constant la asta. Unele reactii le sprijina parerea pe care o au despre Sinele lor, in timp ce altele o darama. Observa ca unii oameni sunt atrasi de ei, iar altii nu.

In cea mai mare parte a timpului, cand se afla in compania oamenilor care le infirma parerea despre ei insisi, simt un soi de antipatie fata de acei oameni. Invers, cand cei din jur sustin parerea despre ei insisi, creeaza in ei sentimenul de simpatie fata de acestia. In felul acesta, oamenii imbina trecutul, prezentul si viitorul, ca sa se creeze pe ei insisi. Daca esti atenta, vei vedea ca acest lucru se intampla in cazul tuturor si in orice situatie. Priveste in jur. Vei observa multe exemple interesante.

Dar abia cand vei intelege tot ceea ce poate fi inteles despre aceasta cale, vei accede la existenta celuilalt Sine, care e constient de toate acestea, dar si independent de ele. Acesta e Sinele inimii tale si locul in care incepe magia si adevarata libertate. E sursa marii arte a luarii unei decizii. “

Va recomand sa cititi cartea si va doresc sa aveti parte de multe sincronicitati si vise revelatoare in vietile voastre!

(preluare de pe www.damaideparte.ro)

“Secretul magnetului inimii”


Va propun un exercitiu pe care l-am gasit in cartea “Secretul magnetului inimii”, scrisa de Ruediger Schache, aparuta la editura Adevar Divin.

Exercitiul va programeaza magnetul interior pe pozitia “iubire pentru propria viata”: seara, inainte de a adormi, rememorati ziua care e pe cale sa se incheie si intrebati-va: care a fost darul acestei zile? Care a fost minunea acestei zile? Intotdeauna veti gasi o minune si un dar, pentru ca e treaba voastra sa le definiti. Nu trebuie sa dati nimanui explicatii.

Iar dimineata, inainte de a va scula, rememorati: care au fost darul si minunea zilei de ieri? Daca vreti, puteti sa si multumiti pentru ele.

Incepeti ziua cu acest sentiment de recunostinta si curiozitate fata de urmatoarea minune si urmatorul dar. Observati cum vi se schimba nu numai ziua, dar cum se schimba si oamenii si evenimentele dupa ce faceti, o vreme, acest exercitiu.

In plus: Nu va fortati niciodata sa faceti un exercitiu, pentru ca ar fi pierdere de timp. Faceti doar ceea ce va declanseaza curiozitatea si bucuria. Sentimentul de bucurie este ghidul nostru cel mai important in viata si cel mai valoros consilier personal. Ceea ce ne aduce bucurie este corect. Mereu este vorba de a alege din noianul de piese de puzzle ale vietii numai pe acelea cu care ne putem completa propria imagine. Este un joc. Jucati-l!

Iubirea pentru propria viata este,
la inceput, o decizie de a risca,
indiferent ce s-ar intampla din
aceasta cauza. Dupa aceea, este o minune.


Ce se va schimba, pe masura ce iubiti mai mult propria viata:

  • Multe conflicte vor disparea sau se vor rezolva mai usor, pentru ca nu trebuie sa cereti sau sa dati in schimb iubire, recunoastere sau aprecierea valorii.
  • Atrageti tot mai multi oameni care se simt confortabil in aura radiata de dumneavoastra.
  • Tineti la distanta oamenii care nu pot suporta ca sunteti liberi si independenti launtric.
  • Le faceti altora mai putine reprosuri, deoarece va faceti singuri mai putine reprosuri.
  • Iradiati in jur incredere, deoarece aveti incredere in dumneavoastra. Ceilalti isi vor modifica in mod pozitiv atitudinea fata de dumneavoastra.
  • Reduceti actiunile automate si contrareactiile persoanelor care au de-a face cu dumneavoastra.
  • Desi puteti, nu trebuie sa mai reactionati la actiunile celorlalti.
  • Nu veti mai dori sa fiti amabili si buni pentru a fi placuti. Si totusi, veti face fapte bune, din iubire.
  • Veti vana mai putine recompense si mai putina recunoastere.
  • Nu va veti mai lasa folositi.
  • Sunteti clar mai putin vulnerabili.
  • Puteti darui, fara a astepta ceva in schimb.
  • Puteti sa nu faceti absolut nimic si nu veti avea constiinta incarcata din acest motiv.
  • Puteti sa acceptati sa va simtiti atinsi, deoarece stiti ca aceasta nu va obliga sa faceti ceva.
  • In multe cazuri, dispar, sau se reduc, alergiile, bolile psihosomatice si durerile fizice. Iar ceea ce ramane, provoaca mai putina respingere interioara.
  • Faceti lucruri care va implinesc si pentru aceasta va simtiti si recompensati.
  • Oamenii care pana de curand isi faceau griji pentru dumneavoastra au acum o grija in minus.
  • Oamenii care pana de curand erau dependenti de dumneavoastra se elibereaza, deoarece prin iubirea de sine dizolvati dependenta reciproca. Asta nu inseamna ca il parasiti pe celalalt. Probabil ca ii sunteti mai aproape ca niciodata, deoarece simtiti ca nu trebuie sa faceti aceasta. Si daca simtiti ca este corect sa va departati, va departati. In acest caz, este corect si pentru celalalt.
  • Este posibil ca oamenii care si-au pierdut iubirea de sine sa o regaseasca, deoarece iradierea iubirii din magnetul dumneavoastra interior se transmite si oamenilor din apropierea dumneavoastra. In baza legii rezonantei, iubirea din dumeavoastra scoate la suprafata si iubirea din ceilalti. Si daca cineva inca nu este pregatit pentru asta, atunci campul iubirii dumneavoastra de sine va creeaza in jur un fel de manta de protectie.

Si toate acestea, fara vreun plan sau osteneala. Iubirea pentru propria dumneavoastra viata este cel mai mare dar pe care vi-l puteti face dumneavoastra si celorlalti. Exista, deci, o multime de motive pentru care sa va asezati in prim plan. E nevoie doar sa va hotarati: sa doriti sa traiti ceea ce se intampla daca indrazniti sa faceti experimentul.

(www.damaideparte.ro)