Cum să recunoști dependența în relațiile cu ceilalți

Cum să recunoști dependența în relațiile cu ceilalți

dependenta

Este considerat normal de către societate să îndeplinim așteptările pe care le au persoanele speciale din viața noastră: părinți, copii, parteneri de cuplu sau prieteni. Până unde merge însă această “normalitate”?

Persoanele dragi oferă acel sentiment de siguranță care face parte din nevoile primare ale omului. Îndeplinindu-le așteptările pe care le au de la noi tânjim după și mai multă siguranță, acea siguranță care se transformă la un moment dat într-o cușcă aurită. Mergem în vizite, spunem ceea ce se cuvine să spunem, ne comportăm conform standardelor mediului din care provenim și adoptăm stilul de viață transmis de părinți.

Evadăm atunci când viața deschide ușa cuștii și vedem că se poate trăi și alfel. Zburăm o perioadă, dar ne dăm seama că ne-am îndepărtat. Nu știm ce să facem cu atâta libertate. Dependența este ca un elastic care ne trage înapoi în cușcă: avem nevoie de persoanele care ne furnizează acea siguranță.

Ușa cuștii aurite se deschide atunci când o schimbare se produce cu sau fără voia noastră. Acele momente inevitabile ale vieții răsar gata să distrugă liniștea aparentă în care trăiam: plecarea la studii, căsătoria, nașterea unui copil, divorțul, dispariția partenerului sau a unuia dintre părinți. Elasticul se rupe brusc. Se face întuneric și ne simțim singuri. În acest caz avem două soluții: să învinovățim persoana care a provocat ruperea elasticului sau să ne ridicăm și să mergem mai departe.
Cred totuși că nu e nevoie să se ajungă până aici. Cred că se poate trăi fără elastic și chiar dacă l-am avut prinși de suflet o viață întreagă, cred că putem să-l tăiem înainte de evenimentele menite să sfâșie elasticul cu suflet cu tot. Cred în acea independență care nu înseamnă egoism, ci armonie în a conviețui în societate alegând propriul stil de viață și comportament.
Știu că nu e ușor, dar mai important decât atât e faptul că este posibil. Există familii și culturi în care acest simț al independenței este cultivat. Dacă noi nu-l avem, rămâne să-l creăm înțelegând ce înseamnă dependența și cum putem slăbi din intensitatea ei.

A. Dependența față de părinți

Zilele trecute am fost în vizită la părinții mei. Am regăsit acolo elasticele copilăriei mele împachetate frumos: mama care îmi pregătise deja masa și care era gata să sară la fiecare cerință de-a mea, dorințele mele ce necesitau doar verbalizare pentru a fi îndeplinite, grija pentru fiecare nevoie pe care aș fi putut-o avea. Părinții ne vor trata ca pe niște copii indiferent ce vârstă am avea.
În timp ce am surprins-o pe mama punându-mi “câte ceva la pachet pentru acasă și pentru soțul meu” fără ca măcar să-mi ceară ajutorul, am văzut și mai clar că asta făcuse toată viața. Mi-a purtat de grijă fără ca eu să ridic un deget. Din prea multă dragoste și dorință ca noi (eu și sora mea) să nu trecem prin ceea ce a trecut ea, ne-a pus la adăpost în așa fel încât am uitat că avem obligații și responsabilități, dar mai ales aripi.
N-am conștientizat acest lucru până când am încercat să zbor. Aveam tiparul mamei mele cu care, deși am încercat să țin pasul, n-am reușit. A fost ca și când aș fi încercat să alerg la un maraton în condițiile în care oboseam încă de la încălzire. Mă mutasem cu viitorul meu soț, iar realitatea era dură pentru că mama nu mai era lângă mine.
Din fericire din acel moment părinții ne-au lăsat pe picioarele noastre. Acum spun din fericire, dar pe moment m-am simțit abandonată. S-a întâmplat târziu, dar a fost primul punct de cotitură al vieții mele, primul moment în care mama nu mai era în spate să mă țină în caz că o să cad. Și am căzut pentru a înțelege că dependența de părinți este prima ce necesită eliminare.
Văd încă adulți dependenți de părinții lor prin prisma copiilor pe care îi au la rândul lor. Bunicii sunt cei care au grijă de nepoți, bunicii sunt cei care dictează mersul lucrurilor în casa copiilor și felul în care sunt educați nepoții. Nu neg importanța unei familii unite, dar atâta timp cât noua generație va vedea un astfel de comportament și părinți supuși bunicilor, există riscul ca elasticul dependenței să devină și mai strâns pentru cei mici.
Acum vizitele mele “acasă” nu sunt o întoarcere la dependență, ci o dovadă a independenței dobândite după multe ore petrecute cu mine însămi și analizat ceea ce m-a ținut în acea stare. Printre altele mi-am regăsit acel stil alimentar propriu ce nu presupune ca mama să gătească pentru noua mea familie.
O familie unită și care încurajează independența înseamnă membri care vor să fie împreună și nu care sunt obligați să stea împreună.
Dependența față de părinți se manifestă prin: incapacitatea de a părăsi cuibul sau de a o face cu dificultate, obligația de a face vizite sau a telefona periodic, obligația de a urma slujba dorită de părinți, ascunderea unor comportamente cu care aceștia n-ar fi de acord, minciuni care să-i facă să se simtă bine.

B. Dependența față de copii

Nu am copii, dar văd aproape zilnic părinți dependenți de copiii lor. Copiii sunt aceia care afirmă că se descurcă singuri și cu toate acestea, părinții insistă să-i încheie la nasturi sau să le lege șireturile la pantofi. Mama a fost același tip de părinte. Deși părea tare la exterior, plângea atunci când era singură pentru că așteptările nu-i erau îndeplinite. Cu toate acestea am învățat împreună în timp multe lecții, printre care respectul una pentru cealaltă.
Toate mamele doresc binele copiilor lor, deși există multe exemple care nu arată acest lucru. Prefer să nu judec astfel de persoane pentru că nu știu ce se ascunde în sufletul și în trecutul unei asemenea mame. Plec de la ipoteza că toți părinții își iubesc copiii, doar că unii înțeleg iubirea ca un obiect de schimb. Oferă iubire pentru a primi iubire, iar atunci când această iubire nu este împărtășită în forma dorită apare ruptura.
Dependența față de copii duce la imobilizare atunci când aceștia își urmează cursul vieții singuri. Un părinte care își dorește un copil plin de încredere și stimă de sine ridicată va fi un model de încredere și stimă de sine, în loc să trăiască exclusiv prin și pentru copil. Un astfel de părinte nu-și va adăposti copilul de toate experiențele prin care a trecut, știind că tocmai acele experiențe i-au oferit acea încredere și stimă de sine.
Dependența față de copii se manifestă prin: control excesiv (a anturajului, a notelor, a hainelor purtate), invadarea intimității (verificarea telefonului sau a dulapurilor), șantajarea prin plânsete și învinovățirea acestora (“ți-am dat totul, dar degeaba, nu ești recunoscător”).

“Un părinte nu este acea persoană pe care să te sprijini, ci acea persoană care face sprijinul nenecesar”. Dorothy Canfield Fisher

C. Dependența față de partener

Am rupt elasticul dependenței față de părinți pentru a mă regăsi într-o postură și mai delicată. Îmi plăcea să cred că am o căsnicie liberă. Și așa era până la punctul în care exista și există încredere reciprocă, precum și susținere în proiectele dorite de fiecare.
Am citit la un moment dat următorul citat referitor la căsnicie:

“Căsătoria este acea relație între bărbat și femeie în care independența este egală, dependența este mutuală, iar obligația este reciprocă”. Louis Aspancher

Am avut o revelație. Acea independență care presupune lipsa așteptărilor sau a cerințelor, în care ești ceea ce-și dorești alături de o persoană care este așa cum este fără a încerca s-o schimbi părea de domeniul SF-ului. Exista susținere până la momentul la care interveneau obligații, obligații care nici măcar nu ne aparțineau întotdeauna. M-am trezit printre altele încercând să-mi manipulez soțul în chestiuni aparent minore și să-l schimb pe tiparul văzut la părinții mei. Ceea ce am învățat a fost să facem compromisuri pe chestiunile minore pentru a ne putea desfășura liberi în cele care contează cu adevărat.
Încrederea și stima de sine sunt zdruncinate de un partener dominant. Văd situații în care dependența față de partener se manifestă prin: cererea permisiunii pentru a vorbi sau a cheltui banii, rușine față de un comportament al partenerului ca și când ar aparține partenerului rușinat, o atitudine similară cu a partenerului (de exemplu la o petrecere unul nu se simte bine, celălalt stă lângă el chiar dacă și-ar dori să danseze sau să socializeze).

D. Dependența față de societate

Societatea este reprezentată de prieteni, colegi, vecini, membri ai comunității sau pur și simplu oameni străini care trec zilnic pe lângă noi. Deși susținem că părerea lor nu contează pentru noi atât de mult ca părerea celor dragi, de multe ori felul în care ne îmbrăcăm, comportăm sau vorbim este dictat de standardele societății.
Din dorința de a fi acceptați și a căpăta încredere în noi luăm ca etalon cerințele acestora. Ironia sorții este că nu vom putea atinge vreodată acele standarde și astfel sfârșim răniți, scade încrederea în noi și în cei din jur.
Nu devii independent peste noapte, dar poți lucra zilnic pentru a diminua dependența:
– identifică persoanele care îți creează dependență;
– începe să spui „Nu” atunci când nu vrei să faci lucrurile din obligație sau doar pentru că așa le-ai făcut întotdeauna;
– poartă o discuție sinceră cu persoanele cu care poți face acest lucru explicându-le punctul tău de vedere;
– încetează să mai dai ordine și să mai primești ordine;
– respectă intimitatea persoanelor dragi, nu încerca să le schimbi;
– responsabilitatea îți aparține pentru tine, nu pentru ceilalți; poți controla doar ceea ce gândești și faci TU; asta nu înseamnă că nu poate exista armonie în relațiile tale, ci doar că armonia adevărată apare în strânsă legătură cu armonia din sufletul tău.
Indiferent în ce postură te afli, ai grijă să eviți dependența de exteriorul tău și nu încerca să-ți faci copiii, partenerul sau persoanele dragi dependente de tine. În momentul în care ruptura se va produce (și cu siguranță va avea loc atunci când elasticul se va întinde prea tare) durerea va apărea pentru ambele părți.

de SIMONA CULEA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s