Citat

Creează-ţi viaţa

 

„Omul îşi creează fără încetare viaţa prin gânduri, cuvinte şi acţiuni.” – Lise Bourbeau

 

Exercitiu – constientizeaza-ti creativitatea

Luni – Astăzi îmi amintesc că îmi creez viaţa pornind de la ceea ce mă hotărăsc să fac ori nu şi că fiecare decizie e luată din dragoste pentru mine sau de teamă de cineva sau ceva. Conştientizez că nu creez întotdeauna ceea ce vreau.
În ce domenii mi-e greu să creez experienţele pe care vreau să le trăiesc?

Marţi – Astăzi realizez că pentru a crea ceva, oricât de mic, trebuie să-mi folosesc principiul feminin şi cel masculin. Principiul feminin contactează nevoile fiinţei mele şi capacitatea de a simţi, în timp ce principiul masculin elaborează mijloace pentru a-mi satisface nevoile graţie laturii raţionale.
Ştiu să-mi folosesc cum trebuie cele două principii pentru a crea ceea ce vreau?

Miercuri – Astăzi accept că trebuie să-mi exprim spontaneitatea cât mai des posibil, fapt care mă ajută să-mi regăsesc creativitatea. Toate ideile mele spontane vin din sufletul meu şi nu din intelect. Acum acţionează principiul feminin.
Îmi permit adesea să fiu spontan şi, dacă nu, de ce?

Joi – Astăzi recunosc că atunci când îmi vine spontan o idee, asta nu înseamnă că trebuie s-o pun imediat în practică. Îmi las latura raţională să decidă când şi cum, asigurându-mă totodată că hotărârea e luată din dragoste pentru mine, adică pentru a răspunde uneia dintre nevoile mele, şi nu din teamă de cineva sau ceva.
Cum mă simt la ideea de a-mi folosi latura raţională pentru a arăta ceea ce vreau

Vineri – Astăzi fac o listă cu toate talentele pe care mi le-am descoperit de-a lungul anilor. Le adaug şi pe cele recunoscute de către ceilalţi.
Profit de aceste talente pentru a-mi crea viaţa? Şi dacă nu, de ce mi-e teamă?

Sâmbătă – Astăzi îmi fac timp pentru a nota temerile care m-au împiedicat să-mi creez viaţa aşa cum voiam în ultima lună. Sunt de acord că aceste temeri sunt laturi mentale (credinţe) care mă protejează blocându-mă.
Sunt în stare să conving aceste temeri (laturi ale mele) de ceea ce vreau cu adevărat?

Duminică – Astăzi îmi rezerv un moment pentru a scrie tot ce am creat în viaţa mea în ultima lună. Notez atât mijloacele folosite, cât şi atitudinea interioară pe care am adoptat-o pentru a produce aceste creaţii. În plus, adaug cum mă simt când creez, ştiind că pot realiza tot ceea ce vreau şi că-mi pot asuma consecinţele a ceea creez.
Pot să mă hotărăsc să continui să-mi dezvolt creativitatea?

Acest exercitiu face parte din volumul „Un an de constientizari” de Lise Bourbeau. Detalii despre carte aici.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Să fiu aici, prezent, în prezentul vieţii mele, în fiecare moment. O stare subtilă, de nedefinit şi totuşi foarte recognoscibilă atunci când o trăiesc. Stare de vibraţii intense între ceea ce palpită în interior şi ceea ce încolţeşte în exterior. Stare de plenitudine, de împlinire şi – simt nevoia să inventez un cuvânt nou – stare decompletudine.

Este acel sentiment, acel simţământ special, uneori trăit cu o acuitate extraordinară, de a fi împlinit fără să ai aşteptări, fără să datorezi nimic nimănui, fără să fie nevoie să ceri sau să dai în schimb! Este acea stare în care primim prin toate simţurile, prin toţi porii fiinţei noastre, ceea ce este bun, tandru, călduros şi viu în existenţa noastră, nu ca pe un dat, ci ca pe un cadou, ca pe un miracol.
Plăcerea de a fi, am descoperit mai târziu, are ramificaţii profunde şi incredibil de diver­sificate, în toate straturile organismului nostru: corp, spirit, energie, suflet. Simţim intuitiv, în anumite momente (încă prea efemere) cât de mult sunt legate toate dimensiunile fiinţei noastre de plăcerea de a fi viu, de bucuria de a trăi…
Plăcerea de a fi, alături de fericirea de a exista, acordată la prezent, devine „prezent”, se poate răspândi în jur şi îi poate alina pe cei apro­piaţi, poate hrăni timpul cu prezenţa ei strălu­citoare, poate îmbogăţi relaţiile importante pentru noi, poate lumina prezentul şi îi poate conferi o calitate rară de densitate şi de frumuseţe, pe care nu o regăsim nicăieri altundeva.
Bucuria de a fi are un singur defect: este prea efemeră şi atât de fragilă încât cea mai mică tentativă de a o reţine, de a o capta, de a o păstra încă puţin, o răneşte sau o îndepărtează. Dispare, la fel de repede cum a apărut, fără să lase cea mai mică urmă, lăsând doar o spumă, o dantelă de senzaţii inefabile. Astfel, uneori rămâne o nostalgie imensă, compusă din recunoştinţă şi gratitudine şi o speranţă acută de a retrăi acea plăcere unică, de a fi tu însuţi, pur şi simplu tu însuţi, în bucuria de a fi plin de viaţă.
Trăim într-o perioadă în care totul se accelerează şi se perimează prea repede.
A-ţi acorda timp pentru a primi bucuria de a fi, este un cadou foarte frumos pe care ţi-l poţi oferi.

Fragment din cartea „De ce e dificil sa fim fericiti” de Jacques Salome (Editura Ascendent). Pentru mai multe detalii despre carte, cititi aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s