Despre a da si a primi

Ma gandeam zilele trecute la cate “siretlicuri” facem si cat de nenatural si impotriva curentului vietii functionam uneori, din perspectiva echilibrului dintre a da si a primi.

Pentru ca, dincolo de placerea de a primi si greutatea de a da pe care o simtim uneori in anumite momente ale vietii noastre, cu totii avem convingeri limitative inradacinate in natura umana. Conform acestora, pentru multi dintre noi, a lua este o forma de vina si atunci cand iei ceva, simti intotdeauna obligatia de a darui ceva in schimb.

Bert Hellinger, filosof german intemeietor al metodei constelatiilor familiale, a identificat 3 tipare conform carora oamenii actioneaza pentru a-si capata “nevinovatia” in relatii:

prima atitudine: aceea de a nu-ti permite sa ai nevoie de nimic. In acel moment, nu ai nevoie sa iei nimic de la nimeni si nu te vei simti niciodata obligat sau vinovat fata de cineva.Insa acest refuz de a avea nevoie de anumite lucruri se extinde si este posibil sa ajungi sa refuzi tot ceea ce iti ofera viata. Initial, in relatie cu parintii, apoi in toate relatiile tale si in intreaga ta viata. Poti ajunge intr-un moment in care sa te inchizi total in fata vietii, iar asta este sinonim cu depresia.

a doua atitudine: negarea propriilor nevoi pana in momentul in care simti ca ai daruit destul astfel incat sa ai dreptul la ajutor.Principiul conform caruia “E mai bine ca tu sa te simti obligat fata de mine decat sa ma simt eu obligat fata de tine” ajunge sa ii ghideze pe oamenii care adopta aceasta atitudine.

Aceasta e o pozitie de superioritate de pe care ne adresam celuilalt, prin care negam astfel egalitatea cu partenerul de interactiune.In aceasta categorie intra acei oameni care ajuta pe toata lumea, iar la un moment dat incep sa aiba pretentii sa li se intoarca serviciile. Cand acest lucru nu se intampla, de obicei raman singuri si capata o atitudine amara in fata vietii.

a treia atitudine si cea mai sanatoasa: este aceea a unui cuplu de indragostiti. Cineva daruieste, celalalt primeste si daruieste putin mai mult, partenerul primeste si daruieste si mai mult…
Oare cat de fericiti am fi daca ne-am comporta cu totii ca niste indragostiti in relatiile noastre? Daca am darui mereu mai mult decat primim? Si daca am primi si mai mult inapoi? In ce fel de lume am trai? Cum s-ar schimba relatiile noastre? Cum ne-am schimba noi?
(sursa: www/damaideparte.ro)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s