Revelatii

Cartea prezinta viziunea unei femei medic psihiatru asupra vindecarii la nivel energetic si asupra modului in care putem primi prin visele noastre cele mai importante revelatii pentru calatoria sufletului nostru.

Subiectul cartii“Cercul revelatiei”, aparuta la editura Elena Francisc: drumul spiritual al unui psihiatru ce ajunge ucenica unei femei saman din muntii Altai, pe nume Umai.
Lasandu-se ghidata de lantul sincronicitatilor, aceasta femeie a trecut de la un mod de gandire rigid si traditionalist, ca adept al medicinii clasice, la a imbratisa aspectele profunde ale realitatii energetice din jurul nostru.

Iata mai jos unul din visele pline de revelatii ale personajului din aceasta carte:

Nu e momentul sa stai pe ganduri. Ai alte lucruri de facut.” Cuvintele sunt spuse de un glas puternic de barbat, dar par sa rasune din mine.

Tip inspaimantata: “O, Doamne! Ce se intampla?”

“E doar un vis. Linisteste-te”, imi porunceste vocea.

In mod surprinzator, ma calmez. Poate ca vocea are dreptate. Am adormit fara sa-mi dau seama si acesta e doar un vis.

“Sunt cateva lucruri pe care trebuie sa le inveti acum. Ce vrei sa ti se spuna mai intai?”

“Vreau sa aflu cel mai important lucru pe care pot sa il inteleg in starea mea actuala.”
“Bine. Urmeaza-ma.” Ii accept vocea ca si cum ar fi cea a invatatorului meu, asa ca, atunci cand vad silueta unui barbat imbracat in alb, il urmez fara nicio indoiala. Sunt curioasa ce are sa-mi arate. Se misca cu multa hotarare si imediat incep sa coboare o scara, care coboara adanc sub pamant. Acest lucru ma surprinde, deoarece, atunci cand am cerut o revelatie, ma asteptam ca aceasta sa survina din nou printr-un fel de contopire cereasca.

Il urmez in timp ce el coboara tot mai in adanc. In timp ce coboram, aerul devine tot mai fierbinte si e tot mai intuneric. In cele din urma, il vad intrand intr-o camera aflata in spatele unei usi de fier negre si greoaie. Intru repede dupa el, fiindca nu vreau sa fiu lasata singura. Limbi rosii de foc incercuiesc camera. Barbati goi, tinand ciocane in mana, stau langa niste nicovale uriase si negre. Vad silueta alba a invatatorului meu parasind camera printr-o alta usa, aflata in partea opusa. Ca sa-l urmez, trebuie sa trec prin cercul acestor barbati, dar e clar ca nu intentioneaza sa ma lase sa trec. Ranjesc si soptesc, privindu-ma cu un dispret fatis.

Flacarile aproape ca imi ating parul. Barbatii se misca incet spre mine. Sunt tacuti, dar stiu ca s-au hotarat sa-mi faca ceva groaznic. Usa de fier se inchide in urma mea cu un zgomot infundat, inchizandu-mi astfel orice posibilitate de scapare. Dandu-mi seama ca sunt inchisa aici, incep sa plang. Cum am putu fi atat de naiva, incat sa accept acest diavol ca invatator si apoi sa-l las sa ma conduca aici? In locul revelatiei pe care mi-a promis-o, stiu ca urmeaza sa trec prin ceva oribil.

Barbatii se apropie si imi dau seama ca sunt foarte beti. Ma cuprinde frica si simt nevoia sa mi-o exprim. Incep sa tip.

Apoi, de nicaieri, o intelegere simpla imi patrunde in minte. Acest loc si oamenii care ma inconjoara sunt plasmuirile fricii mele. Toate imaginile din acest vis sunt ale mele. Eu detin controlul si pot sa fac orice cu ele. Aceasta intelegere ma face sa ma simt foarte puternica si pasesc plina de incredere spre oamenii beti.

Flacarile rosii scad, iar barbatii se transforma mai intai in niste starpituri fara forma, ca apoi sa dispara cu totul. Traversez camera goala si ies pe cealalta usa.

Barbatul in alb ma asteapta acolo. Ma intreaba: “Ti-ai amintit lectia?” “Da.”

Realizez acum ca, de undeva din centrul fiintel mele, pot sa controlez ceea ce numim realitate, schimband-o prin propria mea vointa.

Imi amintesc ce mi-a spus Umai despre cele doua misiuni pe care oamenii trebuie sa le indeplineasca: sa-si creeze propriile realitati si sa se creeze pe ei insisi. Stiu ca are sa-mi dea mai multe explicatii si sunt nerabdatoare sa vorbesc cu ea despre asta.

“Vreau s-o vad pe Umai”, ii spun invatatorului meu, simtind ca el stie cum sa ma puna in legatura cu ea.

“E imposibil sa o revezi. A facut ceea ce trebuia sa faca. Acum e gata.”

Ii tip invatatorului in fata: “Nu! Vreau s-o vad!” Imi dau seama cat de dor mi-a fost de ea si as face aproape orice ca s-o vad din nou.

“E imposibil”, repeta el. Vocea sa pare exasperata, ca si cum s-ar adresa unui copil neascultator.

Dar nu pot fi oprita: “Te inseli! Se poate! “, insist eu, dandu-mi seama ca acum sunt capabila sa stapanesc realitatea. Stiu cum sa ma concentrez din adancul fiintei mele, ca s-o aduc pe Umai aici. Fac acest lucru si ea apare brusc in fata mea.

“Foarte bine! Esti o eleva buna!”, spune barbatul, zambind in timp ce dispare.

Ma intorc bucuroasa spre Umai, plina de nerabdare. Are un zambet minunat si bland intiparit pe chip si imi dau din nou seama ca am deplina incredere in ea.

“De ce m-ai chemat aici?” ma intreaba Umai.
Vreau sa aflu mai multe despre modul in care ne cream pe noi insine. Incep sa inteleg ce inseamna sa imi creez propria mea realitate. Acum, vreau sa stiu ce inseamna crearea fiintei care traieste in aceasta realitate.”

“Priveste-te pe tine si pe cei din jurul tau. Singurul lucru cu care fiecare om e preocupat e incercarea de a-si modela propriul Sine. Fiecare se ingrijeste de propria sa fiinta, care se schimba si se dezvolta, incercand sa-i dea o forma.

Oamenii au trei cai principale prin care pot face asta. Vorbesc in mintea lor despre trecut, reconstruindu-l prin faptul ca modifica sau sterg lucrurile care nu se potrivesc cu fiinta pe care incearca sa o creeze si largind cadrul lucrurilor care ii ajuta sa faca asta.

Ei se gandesc de asemenea la viitor, inchipuindu-si ce vor face, cum vor arata, ce bunuri vor dobandi si cum vor fi acceptati de ceilalti.

Al treilea lucru pe care oamenii il fac se manifesta in legatura lor cu prezentul. In mod inconstient, ei isi dau intotdeauna seama de parerea pe care ceilalti o au despre ei, despre ceea ce fac, asa ca reactioneaza constant la asta. Unele reactii le sprijina parerea pe care o au despre Sinele lor, in timp ce altele o darama. Observa ca unii oameni sunt atrasi de ei, iar altii nu.

In cea mai mare parte a timpului, cand se afla in compania oamenilor care le infirma parerea despre ei insisi, simt un soi de antipatie fata de acei oameni. Invers, cand cei din jur sustin parerea despre ei insisi, creeaza in ei sentimenul de simpatie fata de acestia. In felul acesta, oamenii imbina trecutul, prezentul si viitorul, ca sa se creeze pe ei insisi. Daca esti atenta, vei vedea ca acest lucru se intampla in cazul tuturor si in orice situatie. Priveste in jur. Vei observa multe exemple interesante.

Dar abia cand vei intelege tot ceea ce poate fi inteles despre aceasta cale, vei accede la existenta celuilalt Sine, care e constient de toate acestea, dar si independent de ele. Acesta e Sinele inimii tale si locul in care incepe magia si adevarata libertate. E sursa marii arte a luarii unei decizii. “

Va recomand sa cititi cartea si va doresc sa aveti parte de multe sincronicitati si vise revelatoare in vietile voastre!

(preluare de pe www.damaideparte.ro)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s